Managementul PR-ului politic

„PR-ul a devenit o agonie a staffurilor electorale. Inventivitatea şi creativitatea scuză cheltuielile exacerbate. Unul din primii practicieni ai PR-ului, Ivy Lee, a definit  PR-ul drept arta de a te face crezut. Edward Bernays, considerat părintele PR-isticii, defineşte PR-ul drept inginerie a consimţământului.

Studiile asupra acestui fenomen complex în câmpul politic comunicaţional mă determină să adaug că PR-ul este o seducere. Două finalităţi confirmă puterea de persuasiune a PR-ului politic ­– idealizarea şi absolutizarea vs diabolizarea. Tocmai pe acest motiv consilierii PR devin când îngeri, când demoni şi viceversa.

În politică, PR-ul te face cunoscut şi recunoscut, admirat sau detestat. Contează ambianţa pe care ţi-o inventează PR-istul și rolul pe care ţi-l revendici în această ambianţă.” (Aurelia Peru-Balan)