„Maria Sleahtiţchi îşi reclădește fiinţa, din lutul opac şi poemul său de luni citind în pat romanul lui crăciun/ acte originale copii legalizate, căutând relansatori textuali la Virginia Woolf, John Barth şi Ezra Pound, nu pentru a fixa referinţe ale unui cod cultural, ci, mai degrabă, pentru o nouă poietică: Maria Sleahtiţchi pare să fi participat, de la Chișinău, la întâlnirile Cenaclului de Luni din Bucureștii de altădată, alături de Traian T. Coșovei, Florin Iaru, Ion Stratan, Mircea Cărtărescu, Al. Mușina, împrumutându-şi unul altuia cuvinte, pentru a da corporalitate celui ce nu are corp şi fiinţă, poemului nescris: aici se pătureşte aerul odihnei şi se face culcuş tăcerii…” (Ioan Holban)
