„Anii ’90 ai poeziei în limba română s-au formulat în termenii redescoperirii și ai reîntâlnirilor. Iugoslavia se destrăma în zgomotul războaielor etnice. Estul Republicii Moldova era măcinat de conflictul transnistrean. Poezia românească a fost scena recuperării unor legături profunde active la nivelul scrisului dincolo de generația biologică sau de geografia politică. Așa obișnuiesc să se constituie momentele clasice în dinamica oricărei literaturi odată scapată din șabloanele istorice.” (Răzvan Țupa & Adrian Ciubotaru)
