„Manierismul literar românesc se produce la mai bine de trei secole de la perioada de înflorire a acestei mișcări artistice în Italia, Spania, Franța, Anglia sau Germania, în anii ’70 ai secolului al XX-lea, având efecte catalizatoare asupra evoluției poeticității românești. Anume acum, când nu se mai pot realiza pe deplin din cauza bornelor impuse de regimul politic, scriitorii români, cu precădere poeții, pun în funcțiune retorica manierismului postrenascentist, ca modalitate de refugiu, de evazionism, dar și ca formă de reacție la o lume ale cărei valori s-au dezagregat, iar echilibrul se clatină, devine problematic.” (Lucia Țurcanu)
