Enki, zeul suprem al panteonului sumerian, îi apăru într-o noapte în vis celui mai puternic dintre preoții săi și-i spuse să construiască un turn care să ajungă până la cer și dincolo de nori. Această clădire, numită El-Bab, avea să fie o minune a lumii și trebuia să îndemne toate popoarele de pe pământ să slăvească o singură divinitate, într-un cult unic, pe potriva măreției și a strălucirii lui Enki.
Fu deschis, prin urmare, un șantier imens, iar, pentru îndeplinirea acestei sarcini, mii de bărbați și femei fură înrobiti și puși să muncească ca sclavi. Începură să ridice un turn atât de înalt, încât sfida toate legile fizicii. Fără milă și fără chibzuință, marele preot Enmerkar și Arrata, regele întinsului ținut Dur-Sarrukin, își uniră forțele ca să clădească turnul El-Bab.
În panteonul zeilor sumerieni, Enki fu certat cu asprime și criticat îndelung pentru că-i inspirase o astfel de viziune preotului său. Fu învinuit de uzurparea puterii divine și i se refuză titlul pe care-l râvnea cu atâta patimă, cel de zeu unic. Ba chiar ceilalți zei se aliară împotriva lui și hotarâră să-l scoată din panteon pe zeul cel plin de sine.
Însă răul fusese deja facut…
