Citind dialogul tău cu Nina Corcinschi, am avut mereu impresia că aud vocea lui Iona relatând din pântecele Chitului despre ceea ce ni s-a întâmplat nouă, adică literaturii din zona noastră blestemată sub imperiul monstrului roşu (Interior în roşu aprins, cum urma să se numească placheta ta de debut).
Tot ce ai relatat dta este trăit, dar profund trăit, departe de aşa-zisele speculaţii critico-literare. Trăit, dar şi îndelung mestecat şi răsmestecat. Astfel că formulările pe care le faci referitor la autori şi cărţi au expresia de adevărate efigii…
M-a bucurat mult că ai dezvăluit pe larg şi foarte convingător esenţa poeziei lui Liviu Damian, despre care, zic eu, este o poezie a TATĂLUI, dură, bărbătească, spre deosebire de cea a MAMEI a lui Vieru, care a prins în epocă. Doar dta ai încercat să formulezi încă în Martor ocular ideea, absolut adevărată, că popularitatea nu înseamnă şi… valoare în artă…
Dar ai evidenţiat şi poeţi uitaţi, cărţi uitate, cum ar fi Obstacolul sticlei, poemul Vulpea, de-o rară frumuseţe…
În fine, e un fenomen magistral textul tău, o mărturie vibrantă despre epoca pe care am trăit-o şi o mai trăim…
