Vsevolod Ciornei a împlinit 60 de ani.
Cu peste 20 de ani în urmă, pe când brazii mari din fața Guvernului RM erau încă brazii comitetului central, a scris poemul Duminică. În prima corectură poemul a fost scos de autor din antologia Cuvinte și tăceri, apărută în acest an. Apoi editorul a insistat să fie inclus. Era până la protestele din primăvară, era până la orașul DA.
„Sub brazii comitetului central,
pe iarba tunsă scurt de navetiști,
tu ai ieșit, popor patriarhal,
să-i demonstrezi elitei că exiști;
 
stau pompierii cu furtunul plin,
stau militarii cu metal pe cap,
ATEM-ul stă cu pana în venin –
stă câte-un spân la fiece Harap,
 
dar împotriva-acestor joase stări,
nepermițându-ne a ne-trista,
de mii de ani stă solu-acestei țări
și cât stă el, avem puteri de-a sta;
 
a noatră-i pân” și apa din furtun,
milițianul frate ni-i sau văr
și limba-n care ni se spun minciuni
a noastră-i, și-o-nclinăm spre adevăr;
 
a noatră-i iarba scurtă de sub pași
și sus în cer, și jos un biet gunoi –
avem și-ATEM, și trădători, și lași,
dar fără ei nici noi n-am mai fi noi –
 
sub brazii mari, și-albaștri, și centrali
e timpul să-ndrăznim deja să vrem
s-avem și noi eroi naționali,
și dacă-i timpul, cred c-o să-i avem…”