Vasile Tarlev, fost premier al Republicii Moldova, îmi aduce aminte de Ion Canna, fost scriitor din RASSM. Recunosc. Am citit „Dimineața pe Nistru”. Era o carte în copertă tare, cu imagini color în interior. Un corp de literă mare. Și era vorba de un roman. Cu fraze scurte. Dar nu era Hemingway. Parcă era carte. Parcă erau cuvinte. Parcă erau litere. Dar nu era nimic.
Era o dimineață pe Nistru.
Zenon
DIMINEAŢA ERA PE “NESTRU”. TARLEV ERA (ESTE) PE GHEAŢĂ. iAR LITERELE CELEA MARI (DE LA CANNA) ŞI LITRELE CELE MULTE DE LA VORONIN (TARLEV) NE URMĂRESC CA NUŞTE BLESTEME ŞI NE TOT ÎMPUŞCĂ DE PE LA COLŢURILE ISTORIEI. BR-R-R-R! (SAU, POATE. BÂR, OIŢĂ, BÂR!?)