A murit Valerie Volontir. Textul a fost scris cu ocazia lansării albumului fotografic …nimic altceva …nothing else, apărut la Editura Cartier în 2022. A fost scris la timpul prezent. Ultima colaborare cu Valerie Volontir au fost cele două volume din Grigore Vieru în Cartier de colecție, care vor fi lansate joi, la Librăria din Centru.

Valerie Volontir este unul dintre aleșii artei fotografice din Chișinău. Are o mulțime de medalii de aur la diferite expoziții internaționale. Din numeroasa listă de medalii, deoarece era prea mare pentru spațiul acordat biografiei, redactorul a mai tăiat dintre ele. Multe.

Părinții, ambii profesori, i-au dăruit în clasa a VII-a primul aparat. Prima fotografie i-a fost publicată în presa republicană de atunci tot în clasa a VII-a. Cu nume, localitate și raion. Proaspătului fotograf au început să-i vină scrisori cu sacul. Primea mai multe scrisori decât tot satul luat împreună. Astăzi ar fi ca o fotografie reușită pe Instagram, care are mii de inimioare. Pedant, Valerie Volontir răspundea fiecărei scrisori. Erau scrisori diferite, interes diferite. Dar o scrisoare a rămas în memoria lui și acum. Era de la o fată, din clasa a VII-a, dintr-un sat din sudul Republicii Moldova. Îi cerea prietenia. Recunoștea franc că are un coleg de clasă care îi cere, insistent, prietenia ei. Dar nu-i place colegul. E fiul directorului colhozului și profesorii îi măresc notă nejustificat. Este cam durduliu. Îl întrec și fetele la alergări. Valerie Volontir a acceptat prietenia fetei. Aștepta confirmarea. Doar că scrisoarea pe care o aștepta Valerie n-a mai ajuns.

Peste ani, părinții au recunoscut, că au încetat să-i mai arate scrisorile care veneau pe numele lui. Răspunsurile la scrisori îi ocupau tot timpul și a început să șchiopăteze la obiecte.

Valerie Volontir a ținut minte numele fetei, satul și raionul. Astă toamnă, în cadrul campaniei de abonare a revistei „Noi”, a ajuns la gimnaziul din acel sat din sudul Basarabiei. A întrebat-o pe directoarea gimnaziului dacă, întâmplător, nu cunoaște numele acelei fete.

„Da, sigur. E în biroul de alături. Este profesoara noastră de chimie. Are alt nume de familie acum.”

După 55 de ani s-au întâlnit. Băiatul de 13 ani din nordul republicii care aștepta scrisoarea cu povestea unei prietenii care ar fi trebuit să urmeze. Și fata de 13 ani din sudul republicii care i-a trimis scrisoare, dar n-a mai primit niciun răspuns.

După o jumătate de secol el este redactor-șef al revistei „Noi”, un fotograf apreciat, holtei. Ea este profesoară de chimie în satul natal. Are doi copii mari, plecați și aranjați în Franța, are nepoți. Da, s-a căsătorit cu acel băiat dolofan, pe care îl întreceau la fugă până și fetele.

Valerie Volontir a uitat să-i facă o fotografie.