Valerie Volontir este unul dintre aleșii artei fotografice din Chișinău. Are o mulțime de medalii de aur la diferite expoziții internaționale. Din numeroasa listă de medalii, deoarece era prea mare pentru spațiul acordat biografiei, redactorul a mai tăiat dintre ele. Multe.

Părinții, ambii profesori, i-au dăruit în clasa a VII-a primul aparat. Prima fotografie i-a fost publicată în presa republicană de atunci tot în clasa a VII-a. Cu nume, localitate și raion. Proaspătului fotograf au început să-i vină scrisori cu sacul. Primea mai multe scrisori decât tot satul luat împreună. Astăzi ar fi ca o fotografie reușită pe Instagram, care are mii de inimioare. Pedant, Valerie Volontir răspundea fiecărei scrisori. Erau scrisori diferite, interes diferite. Dar o scrisoare a rămas în memoria lui și acum. Era de la o fată, din clasa a VII-a, dintr-un sat din sudul Republicii Moldova. Îi cerea prietenia. Recunoștea franc că are un coleg de clasă care îi cere, insistent, prietenia ei. Dar nu-i place colegul. E fiul directorului colhozului și profesorii îi măresc notă nejustificat. Este cam durduliu. Îl întrec și fetele la alergări. Valerie Volontir a acceptat prietenia fetei. Aștepta confirmarea. Doar că scrisoarea pe care o aștepta Valerie n-a mai ajuns.

Peste ani, părinții au recunoscut, că au încetat să-i mai arate scrisorile care veneau pe numele lui. Răspunsurile la scrisori îi ocupau tot timpul și a început să șchiopăteze la obiecte.

Valerie Volontir a ținut minte numele fetei, satul și raionul. Astă toamnă, în cadrul campaniei de abonare a revistei „Noi”, a ajuns la gimnaziul din acel sat din sudul Basarabiei. A întrebat-o pe directoarea gimnaziului dacă, întâmplător, nu cunoaște numele acelei fete.

„Da, sigur. E în biroul de alături. Este profesoara noastră de chimie. Are alt nume de familie acum.”

După 55 de ani s-au întâlnit. Băiatul de 13 ani din nordul republicii care aștepta scrisoarea cu povestea unei prietenii care ar fi trebuit să urmeze. Și fata de 13 ani din sudul republicii care i-a trimis scrisoare, dar n-a mai primit niciun răspuns.

După o jumătate de secol el este redactor-șef al revistei „Noi”, un fotograf apreciat, holtei. Ea este profesoară de chimie în satul natal. Are doi copii mari, plecați și aranjați în Franța, are nepoți. Da, s-a căsătorit cu acel băiat dolofan, pe care îl întreceau la fugă până și fetele.

Valerie Volontir a uitat să-i facă o fotografie.