Sunt doi. În același birou. Într-o redacție. De o jumătate de secol. Unul este bunătatea pământului. Unitatea de măsură a bunătății ar trebui să se numească cu numele lui. Altul e purtătorul de cuvânt al Infernului. Are păreri despre tot. Toată lumea e vinovată. Adevărul îi aparține doar lui. Și numai lui. Venin e în loc de sânge. „Și asta scrie. De parcă până la ea n-au mai fost încă 10 cărți cu același titlu!” „Iaca, omul nu vrea să scrie! Ți-am zis eu. Bine face!” „Și ăsta se crede mare scriitor!?”
Unitatea de măsură a bunătății se numește Victor Prohin.