Niște tineri fanatici

Struve face cunoștință cu Vladimir Ulianov (viitorul Lenin) în anul 1894, în vizită la niște prieteni. Lui Struve nu i-a plăcut cunoștința cu marxismul: „Mi-a fost neplăcută duritatea lui, își amintește el. Era ceva mai mult decât o duritate obișnuită, un fel de bătaie de joc, parțial intenționată, parțial stihinică, imposibil de oprit, care răzbătea din adâncurile făpturii lui. Imediat am simțit în el un adversar. Nu m-am condus aici de rațiune, ci de intuiție, așa cum vânătorii se conduc după miros”.

Dar, din spusele lui Struve, comportamentul lui Ulianov îl respinge: „Mă speria această îmbinare, în aceeași persoană, a unei autoflagelări adevărate, care se află la baza unui ascetism autentic, și a flagelării altor oameni, care se manifesta prin ura socială abstractă și o duritate politică rece”.

Ariadna Tîrkova, o tânără ziaristă petersburgheză, a descoperit deodată că e înconjurată de niște tineri marxiști fanatici. Și totul din cauza prietenelor. La gimnaziu Ariadna a avut trei prietene bune: Nina, Lida și Nadia. Toate cele trei fete s-au căsătorit cu niște tineri extrem de activi. Nina devenise soția lui Piotr Struve, Lida se căsătorise cu un membru al cercului lui marxist, Mihail Tugan-Baranovski (în anul 1917 va deveni unul dintre fondatorii statului ucrainean și primul ministru de finanțe al Ucrainei). Iar Nadia, Nadejda Krupskaia, se îndrăgostise de provincialul Vladimir Ulianov.

Se îndrăgostise foarte tare, își amintește Ariadna, și se căsătorise civil cu el, pentru că tinerii atei se hotărâseră că nu recunosc un lucru așa de convențional, precum căsătoria religioasă.

Datorită prietenelor Ariadna se află tot timpul în compania unor tineri marxiști și se minunează de fanatismul lor: „… repetau adevărurile marxiste cu încăpățânarea unui musulman care predica Coranul”. Struve și tovarășii lui „erau total convinși că niște citate bine alese din Capitalul sau chiar din corespondența lui Marx cu Engels vor risipi toate îndoielile și disputele. Iar dacă mai și arătai în ce ediție și la ce pagină scrie asta, atunci numai idioții puteau protesta.

Pentru acești dogmatici ai marxismului fiecare literă din operele lui Marx și Engels era sfântă. Când îi ascultam, îmi dădeam seama cum au putut cuceritorii musulmani să dea foc Bibliotecii din Alexandria”, își amintește Ariadna Tîrkova.

Din Imperiul trebuie să moară, de Mihail Zîgar