Tankerul Millennium Spirit, încărcat cu motorină, sub drapelul Republicii Moldova, fără echipaj, avariat de marinarii ruși, este noul „olandez zburător” în Marea Neagră. Millennium este dus de valuri. Și poate ajunge oriunde. Pe mal ucrainean, pe mal rusesc, pe mal românesc sau poate da peste o mină. Astăzi a fost văzut de locuitorii Odesei.

Niște refugiate din Ucraina, care au trecut frontiera noaptea și voiau să ajungă la Chișinău, s-au rătăcit prin sudul Republicii Moldova și au ajuns la Tiraspol. Au întrebat de un hotel. Și cineva le-a arătat hotelul cel mai apropiat. Era hotelul „Rossia”. Au plecat imediat. În plină noapte. Spre Chișinău.

Transnistria a apărut ca o ancoră a Rusiei în 1992, după proiectul elaborat de Kremlin încă în anii 90. Astfel Kremlinul a reușit să ne mențină în zona gri a Europei 30 de ani. Nicu Popescu, actualul ministru de externe, a scris despre conflictele înghețate din URSS și pasivitatea Europei într-o carte apărută încă în anii 2000 în engleză, tradusă și în română.

Republica Moldova, după războiul ruso-moldovenesc din martie – iulie 1992, a acceptat ca parte a negocierilor și Transnistria. Nu cunosc dacă a fost lipsă de experiență, șmecherie moldovenească sau prostie. Cei care au creat Republica Moldova în anii 90, după ce Iliescu a refuzat propunerile Chișinăului de reunire, le aveau pe toate. Acum putem vedea că oriunde pui degetul pe statul Republica Moldova e puroi.

Transnistria este copilul Kremlinului. Dar este departe de Moscova. Consumă gazul rusesc în cantități mai mari decât Republica Moldova. Dar nu-l plătește nici în ruble, nici în dolari.

În 2008, după războiul ruso-georgian, Transnistria a refuzat să recunoască, imediat după Rusia, republicile rupte din Georgia: Osetia și Abhazia.

În 2014, când Rusia a invadat Ucraina, Transnistria trebuia să destabilizeze situația în zonă. Șevciuk, fostul președinte de la Tiraspol, s-a opus sau, mai degrabă, a mimat conflictul. Atunci a fost un incident la Varnița.Ulterior Șevciuk a plătit cu funcția și a fost fugar la Chișinău.

Transnistria este compania Sheriff. Care face bani. Legal, dacă nu se mai poate prin contrabandă. Scutită complet de impozite de Smirnov, primul președinte de la Tiraspol. Și are nevoie de pace. Antrenor al echipei de fotbal Sheriff este ucraineanul Vernidub, care în primele zile de război a plecat și s-a înrolat voluntar în Ucraina. Iar la primul meci de fotbal de la Tiraspol pe vreme de război fotbaliștii au apărut cu bannerul „Nu războiului”.

Datorită gazului „gratuit” Transnistria produce energie electrică pentru Republica Moldova, la prețuri mai mici decât Ucraina sau România (care le formează din costuri reale). În aceste prețuri era și este loc suficient pentru firmele căpușe ale Chișinăului și Tiraspolului. Poți crește beneficiul cât vrei. Oricum știi că nu vei plăti niciodată gazul consumat.

Transnistria produce cel mai rentabil metal la Râbnița. Oricum nu plătește costurile gazului.

Transnistria are una dintre cele mai mari ferme de kriptovalută din Europa. Oricum nu plătește costurile gazului.

Transnistria are cel mai mare depozit de muniție din Europa. Sunt cca 20 de mii de tone. Ultima inspecție externă a fost în 2004 sau 2005. Depozitul este la Cobasna, la 2 km de frontiera Ucrainei. O eventuală explozie a depozitului ar echivala cu 10 kilotone. Little Boy, bomba atomică aruncată asupra Hiroshimei în 1945, avea 12 kilotone.

În Transnistria sunt 1500 de soldați sub drapel rusesc din recruți locali. Au 15 tancuri. Care nu pot fi pornite, zic experții militari ucraineni.

Ignatiev, responsabilul de externe de la Tiraspol a declarat recent: „Transnistria și-a ales vectorul dezvoltării spre Rusia, iar gradul de integrare va fi determinat deja în baza expresiei că politica este arta posibilului. Noi singuri vom decide cum vom coopera.”

Transnistria a anulat toate evenimentele de 9 mai, cea mai importantă sărbătoare a „lumii ruse”.

În Marea Neagră „olandezul zburător” poate apărea oriunde. Vânturile, valurile…