La 9 decembrie, la un an și ceva de la apariția Miercuri când era joi, la Arc; Ce spun cărțile. Bookiseli, la Cartier;  la mai bine de o jumătate de an de la Ce spun cărțile. Alte bookiseli , la Cartier, în tiraje a câte 500 de exemplare, în Librăriile Cartier au mai rămas 18 de Miercuri la 49 de lei, 39 de Bookiseli la 83 de lei și 57 de Alte bookiseli  la 79 de lei.
Asta-i ca să-mi dau seama care-i soarta scriitorului. Ca editor, în cazul celor două cărți, ar trebui să fiu mulțumit. N-a fost bestseller. Dar s-au scurs în timp. Mai aștept până la sfârșitul anului. Iar apoi, ca să nu-mi fie rușine ca scriitor, le voi cumpăra pe toate.  Ca să nu ajung în primăvară cu ele prin librării. Și să am un pic de bun-simț față de editor.
Sper că nu le-au aruncat din prima cei care le-au cumpărat.
Eugen Lungu căuta o definiție pentru textele din Miercuri când era joi. „Să numim cumva aceste texte blogograme? Nu știu. Las problema în grija erizanologilor de mâine…”
Nu-mi place să las problemele mele în grija altora. De aia cred că sunt, totuși, texte/scrieri egoiste.
Nu-i credeți pe scriitorii care sunt indiferenți față de cărțile lor. Ei vor cere tiraje de 5000 exemplare. Nu-i credeți nici pe scriitorii care toată ziua vorbesc doar despre cărțile lor. Ei nu pot să vadă altfel cărțile altora.
E luna decembrie. Începe cititul de iarnă.
Îl puteți începe cu excelentul volum de eseuri Panta lui Sisif de Eugen Lungu.