Luni, Librăria din Centru, la 18.15 îl va avea ca oaspete pe Stasiuk. Vor fi lansate volumele Nouă și Fado. În ziua lansării volumele se vor vinde cu o reducere de 10 la sută. Cine este Stasiuk?
Stasiuk este polonez. S-a născut în Varșovia. Trăiește în munți. Departe de capitale administrative și capitale culturale. A fost dat afară din școala secundară. A dezertat din armată cu tot cu tanc. Nu înțeleg miliatarii care bagă un uriaș de doi metri într-un tanc. A făcut un an și jumătate de pușcărie pentru fapta eroică. A profesat tot felul de meserii ciudate. A fost prin Chișinău. Și nimeni n-a știut. Cei care au știut au spus că a fost tot timpul beat. Dar a scris cele mai treze pagini despre noi.
Toate acestea nu contează. Stasiuk îmi este un scriitor drag.
Vedeți câteva fragmente. Poate vă place și vouă. Din Călătorind spre Babadag, RAO 2007:
– 132: Probabil ceva s-a întâmplat aici (în RM, n.m.) cu o sută, două sau trei sute de ani în urmă, dar evenimentele nu au lăsat urme. Viața se scurge în pământ, se evaporă diluată în atmosferă, mocnește lent și liniștit, de parcă s-ar fi promis că nu se va sfârși niciodată.
– 157: impresia că toți vor să pară altceva, că imită propria reprezentare a unei lumi care se află în altă parte. De aceea am părăsit în cele din urmă Chișinăul.
– 162: În Transnistria erau prea multe arme și prea mulți ruși pentru ca Moldova independentă, verde și săracă să poată visa cât de puțin la Transnistria.
– 171: Nimic altceva decât pustiul, nemișcarea și canicula. Am stat o oră sau o oră și jumătate, și mă uitam cum se termină o țară mică și singură.
Comandă prin telefon 068 555 579 de luni până vineri: 09.00 - 17.00
Igor
tipu /i tare, are un spirit de observatie deosebit, la drept vorbind am citit doar Calatorind spre Babadag, mi/a placut, scoate la lumina locuri despre care n-am fi aflat o viata, poate doar din intimplare, dar si atuci nu sunt sigur ca le-asi fi privit cu mai mare atentie. chiar sunt curios sa-i mai rasfoiesc o carte.
Gheorghe Erizanu
@Igor: Vor fi încă două cărți. În română a mai apărut la Paralela 45 „Cum am devenit scriitor”. Nu cred că mai este prin librării.
cititordepoezie
“(cum se termina) o tara mica si singura”: astea-s antologice…
Vladimir B.
…cu Andruhovich a mai scos, la Polirom, EUROPA MEA:
http://www.polirom.ro/catalog/autori/stasiuk-andrzej/
cartea asta e foarte faină, o recitesc cu mare interes…
Gheorghe Erizanu
@Vladimir B.: Mi-a scăpat. Recunosc. N-am citit-o. Nici nu o am în bibliotecă. Am citit romanul lui Andruhovich/„ci” despre generația 80/90 a scriitorilor ucraineni. Superb. Este genul de carte care face liantul dintre literatura din perioada sovietică/comunistă cu cea care va veni. În literatura română acest gen de carte a apărut abia acu, în anii recenți.
Maria Sleahtitchi
Şi Andrzey Stasiuk şi Iurii Andruhovici fac parte din cercul autorilor mei preferaţi. Sînt incluşi şi în Cursul de literatură europeană, pe care îl ţin pentru studenţii de la anul II. Încalcînd tradiţia, care presupune ca atunci cînd vorbem despre literatura europeană trebuie să pornim neapărat de literatura vestului continentului, mi-am propus să-mi concentrez atenţia, într-un timp destul de străns rezervat acestui curs, pe numele cîtorva scriitori, contemporani, din centrul şi estul Europei, aflaţi mai aproape de noi. Cred că literaura acestui spaşiu (centru, sud-est, dar şi est) se află în mare putere creatoare. Aici se întimplă lucruri demne de atenţia celor interesaţi de mişcarea literelor şi a ideilor. Cît priveste proza celor doi vecini, un polonez şi un ucrainean, amintesc lirismul şi nostalgia retrospecţiei, îmbinate cu observaţia ironică, specifică opzecismului din această zonă. Referinţele sînt în principal la cele două proze din cartea Europa mea, amintită de domnul Vladimir B., pe care îl salut. Sper să pot veni la lansare. L-aş ruga pe Gheorghe Erizanu să facă să rămîna în librării cărţile lui Stasiuk şi pentru alţi eventuali cititori decît cei prezenţi la lansare. As vrea să vă amintesc, dragi colegi, ca nu toti cititorii au viză de reşedinţă în Chişinău…
Vladimir B.
Stimata doamna Maria Sleahtitchi, va salut şi eu! Dar mai presus vă admir curajul şi delicateţea de a vorbi atît de precis despre cei doi minunaţi autori central-europeni, căci anume aceştia ne sunt cei mai apropiaţi, şi tocmai cu ei şi despre ei trebuie să vorbim!
E adevărat, sintagma “autor central-european”, forjată cu vîrf de măsură de Universitatea de Vest din Timişoara, nu îmi este tocmai pe plac, prin reducţionismul său, poate, dar la fel de adevărat este că între vest şi est totusi EXISTĂ, funcţionează, un soi de “teren minat” pe care trebuie să-l numim cumva…Imperiul Austro-Ungar a funcţionat ca un laborator pentru astfel de distilări, iar generaţia tînără de autori maghiari, polonezi şi cei din jurul Lvovului şi Ivano-Frankovskului se simt îndrituiţi să perpetueze această fertilă tradiţie…Despre asta vorbim, şi mă bucur că această înţelegere e mai aproape în Nordul Basarabiei, decît în centrul ei…