Blog

Vineri am avut Noaptea Cărților Deschise. În Librăriile Cartier. Asta înseamnă că de la 6 seara până aproape de miezul nopții am vândut cărți cu o reducere de 15 la sută. Surprinzător, dar în sectorul Ciocana, unde bulevardul Mircea cel Bătrân miroasea a biere ieftină, a biere multă, poate doar în Groapa lui Eugen Barbu să mai fi rămas acel miros, a fost lume la Casa Cărții. Surprinzător. Dar acea lume chiar a cumpărat carte. Dacă te uiți din satelit, așa se vede mai nou Chișinăul, atunci bulevardul Mircea cel Bătrân e ticsit cu bodegi care se cred restaurante, cu restaurante care se cred locuri boeme, cu pizzerii care vând hamburgheri, deci, dacă te uiți foarte atent, atunci în spatele restaurantului „Fazanul de Aur, în spatele restaurantului „Muntenia”, în spatele unui restaurant fără nume (are un nume, dar nu-l știu) stă pitită Casa Cărții. Mă-nclin în fața oamenilor care au venit prin damf și miros de bere, prin întuneric, pe scări, printre restaurante și au cumpărat cărți. În Noaptea Cărților Deschise. Mă-nclin.
Ieri am lansat „Aventurile lui Alice în Țara Minunilor” la Librăria9. Surprinzător. N-o să mă credeți. Dar am văzut foarte mulți copii. Acești copii n-au fost aduși în rând, câte doi, de o educatoare severă și blondă de la Grădinița „Puișor”. Acești copii au venit cu părinții lor. Au umblat prin toate cărțile din librărie. Le sclipeau ochii. Se uitau la desene. Citeau pe silabe. Citeau cuvinte. Erau copii fericiți. Acești copii vor citi. Mă-nclin în fața părinților lor.
Mâine, joi, la 18.15, la Librăria din Centru vom avea Seara Poetică Maria Șleahtițchi. După bucureșteanul Claudiu Komartin, după desantul scriitorilor regățeni, ieșeni, clujeni și armeni din cadrul Festivalului Zilele Literaturii Române la Chișinău vin bălțenii. La Chișinău.
Azi închei optimist. Mâine voi fi nevoit să fiu nervos și supărat. Pe colegii mei editori. Sau vineri. Mai vedem.

Comentarii(9)

  1. Succes mai departe!

    1. @editorcassh: Mulțumesc. Mi-a făcut cineva observație că las mesajele pozitive fără răspunsuri. Eu credeam că mulțumescul e de la sine înțeles. Dar dialogul înseamnă și așa ceva.

    • jenny

    • 13 ani în urmă

    Adevărat, este foarte plăcut sa vezi copiii venind, împreună cu părinţii, la o lansare de carte. Dar la fel de importantă este şi venirea copiilor spre carte cu sprijinul educatoarelor, învăţătoarelor şi bibliotecarelor. Poate că prin intermediul educatoarelor am putea să informăm mai mulţi părinţi despre prezentarea unei cărţi noi, despre întâlnirea cu un scriitor sau ilustrator de carte pentru copii.

    1. @Jenny: Există o problemă. Educatoarele, cu mici excepții, sunt protagonistele promovării literaturii de prost gust printre copii. Ele, ca și autorii-killeri, sunt vinovate de uciderea gustului pentru lectură. Eu nu spun că toată lumea trebuie să citească Kafka, Doamne ferește, – dar nici tâmpeniile colorate, mult colorate, apărute pe la editurile oamenilor emeriți ai Republicii Moldova, să fie achiziționate în regim de literatură obligatorie pentru grădinițe, să fie ridicate la rang de Eminescu. Ăștia chiar încep să creadă că sunt mari. Ei nu văd indulgența. De aia avem o țară de doi bani. Creștem copii pe cărți de doi bani.

  2. Aveţi respectul nostru, Dle Erizanu! In perioada Salonului International de Carte am întrebat (retoric): De ce nu ar fi astfel de activităţi mai des şi nu o dată pe an? Iată că am primit acest răspuns… Felicitări pentru minunatele activităţi pe care le organizaţi. E adevărat că puţini pedagogi cunosc princiipiile de selecţie a cărţilor pentru copii. Promitem: recuperăm! Mai mult decât atât! Din anul 2010, prin noul Curriculum la LLR în clasele primare vom avea ora de lectură (obligatorie). Avem aşteptări mari! Vă transmit acest optimism.

    1. @M.Marin. Mulțumim. Încărcat cu această doză de optimism Vă anunț că în luna iunie în Librăriile Cartier cartea pentru copii se vinde cu o reducere de 15 la sută. Iar „Aventurile lui Alice…” sunt la 99 de lei. Pentru iunie. Care are 30 de zile, Domnishoara FM.

    • jenny

    • 13 ani în urmă

    Era şi timpul să avem ora de lectură în şcoală.
    Şi mai este o problemă. Cei ce critică cărţile proaste pentru copii nu aduc şi argumentele de rigoare. Nu este suficient să afirmăm că o carte este de doi bani, trebuie să spunem şi de ce. Să ştie şi părintele, şi educatorul, şi bibliotecarul care sunt criteriile de apreciere. Eu, de exemplu, atenţionez părinţii să nu procure colecţia “Poveşti din toată lumea”, scoasă de o editură dintr-o localitate din preajma capitalei. Această colecţie include poveşti traduse într-o limbă care numai româna nu este. În plus, cărţile sunt pline de greşeli gramaticale.

    1. @Jenny: Și educatorul, și părintele ar trebui să aibă o doză de cultură sau bun-simț. Să fie deschis. Și să accepte că au trecut 30 de ani de când citea el cărți pentru copii. Și lumea se mai schimbă.

  3. @Gheorghe Erizanu mulţumesc pentru mulţumesc))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Search
Filtre
Exact matches only
Search in title
Search in content
Search in excerpt
Search
Filtre
Exact matches only
Search in title
Search in content
Search in excerpt