După 7 aprilie 2009 moldovenii au obținut speranță. Noua putere a promis că va face lumină pe cazul 7 aprilie. Vinovații vor fi pedepsiți. Au apărut câteva cărți despre 7 aprilie. Au apărut câteva filme. Au apărut dezvăluiri, care au ținut prima pagină a presei. A apărut un nou proiect de țară. Au apărut politicieni noi. Chiar și un George printre gheorghii parlamentari. Apoi speranța s-a făcut scrum. A început cu incendiul a două sau trei mașini ale incasatorilor prin podgoriile Ialovenilor. Și moartea speranței a căpătat chip: Șor & Plahotniuc. Iar dezastrul a avut și un nume: furtul miliardului.

Pe când era speranța a fost și o inițiativă: înălțarea unui monument pentru comemorarea evenimentelor din 7 aprilie 2009.

A fost ales și învingătorul. E Monumentul Libertății, de Tudor Cataraga. El reprezintă un ansamblu sculptural, care marchează un eveniment și un spațiu comemorativ. „Proiectul propune o nouă viziune asupra obiectului de sculptură, prin interacționarea directă la nivel tactil a privitorului cu obiectul, un mod participativ de comunicare. Desfășurat pe întreaga suprafață a sitului, proiectul îți impune parcurgerea spațiului, printre panouri, în ideea de a retrăi evenimentele ce s-au petrecut în acel loc.”

Proiectul a fost votat în parlament. Și s-a pierdut pe la Ministerul Culturii lui Focșa. Ca și speranța.

Nu știu dacă se va face vreodată dreptate tinerilor maltratați. Dar pentru renașterea speranței, poate găsiți printre hârtiile Ministerului Culturii schița Monumentului Libertății. Din respect pentru Tudor Cataraga. Din respect pentru morți, din respect pentru tinerii bătuți în comisariatele de poliție și judecați de independenții judecători direct în comisariatele de poliție. Ca actualii și viitorii parlamentari să intre în clădirea parlamentului printre numele morților și maltrataților pentru libertate. Ca să le pese un pic și să nu ucidă speranța. Cel puțin în primii patru ani de mandat.

La Muzeul Național de Artă este deschisă încă expoziția Tudor Cataraga.