Era o zi de luni, 20 februarie. Alegerile parlamentare vor fi pe 5 martie. În încăpere erau domnul Krupp, domnul Opel și alți 22 de domni, reprezentanți de frunte ai industriei germane. Era și președintele parlamentului. A intrat cancelarul. A ținut un discurs: trebuie de pus capăt unui guvern slab, să înlăturăm amenințarea comunistă, să desființăm sindicatele astfel încât fiecare dintre voi să fie propriul stăpân în propria întreprindere. Cancelarul a plecat. Apoi președintele parlamentului a zis: e o situație unică de a ieși din impas, partidul nostru nu are bani pentru alegeri. E nevoie de bani. „Bătrânii industriași păreau ușurați.” Gustav Krupp a vărsat un milion. Ceilalți 23 au dat fiecare câteva sute de mii. A fost strânsă o sumă frumoasă pentru partid.
Președintele Parlamentului era Hermann Goring. Cancelar: Adolf Hitler.
Acele alegeri din 5 martie 1933 au fost ultimele. În curând, n-avea să mai existe nici Adunarea Națională, nici președintele țării, iar peste câțiva ani nici sediul Parlamentului.
Apoi a fost acea vânătoarea. Invitat: distinsul lord Halifax, președintele Consiliului de Coroană al Marii Britanii. Gazdă: Hermann Goring, ministrul Aviației, comandantul Luftwaffe,  ministru al Pădurii și Vânătorii, președintele defunctului Reichstag, creatorul Gestapoului. Era după ce avioanele legiunii Concord au șters de pe fața pământului orășelul catalan Guernica, după anexarea provinciei Saar, după remitalizarea Renaniei.
Pe 12 februarie 1938 cancelarul Schuschnigg, care conducea autoritar Austria ca și predecesorul său, a fost invitat la reședința Berghof, unde Hitler a urlat, l-a umilit, i-a înaintat condiții de vasal, iar cancelarul de la Viena a încercat la început să nu-l supere, apoi a semnat acordul pe care n-avea dreptul juridic să-l semneze (era prerogativa președintelui). Președintele Miklas, cu câteva ore înainte de expirarea ultimatumului german a semnat totuși: amnistierea asasinilor fostului cancelar, numirea persoanelor indicate de către nemți în funcții ministeriale (inclusiv un cumnat de-al lui Goring). În ceasul al 12-lea, după micile compromisuri, cu o Austrie ștearsă de pe harta politică, cancelarul Schuschnigg, cerând sprijinul socialiștilor, scoși în afara legii cu patru ani în urmă, anunță un referendum pentru independența țării. Pe 11 martie, într-o zi de vineri, cancelarul Schuschnigg este trezit la 5 dimineața. Avea să fie cea mai lungă zi din viața sa. Nemții începuse ample manevre militare în apropiere de Zalzburg. Hitler ceru demisia imediată a lui Schuschnigg. Care a ezitat. Ca în ultimul moment să demisioneze. Dar surpriza vine de la ștersul președinte Miklas, care nu-i acceptă demisia. Firește, după presiuni, spre seară acceptă demisia. Dar refuză categoric să-l numească cancelar pe Seyss-Inquart, ales de Hitler. Pentru ochii lumii, nemții aveau să-l roage pe Seyss-Inquart, ministru de interne, să invite armata germană în frumoasa Austrie. Dar, paradox, Seyss-Inquart, omul lui Hitler, nu trimite invitația. Nemții îi ticluiesc textul. Seyss-Inquart trebuie doar s-o semneze. Dar nu o semnează. La miezul nopții președintele Miklas îl numește cancelar pe Seyss-Inquart.
A doua zi, la Londra, ambasadorul Ribbentrop l-a invitat pe premierul Chamberlain pentru prânzul de adio. Era promovat în funcția de ministru de extetrne. Chamberlain, proprietar al mai multor apartamente, îi închiria unul, cel din Eaton Scuare, contra cost, ambasadorului german.
Horoscopul zilei de 12 martie 1938 indica o zi minunată pentru Balanță, Rac și Scorpion. Nefastă pentru ceilalți. Austriecii așteptau sosirea naziștilor cu nerăbdare. Dar Blitzkriegul, inventat de Guderian, avea să fie un dezastru în Austria. Convoiul de blindate germane a intrat în pană. O armată întreagă intrată în pană.  O paradă fără tancuri nu e o paradă. Tancurile germane au fost încărcate în eșaloane și duse la Viena. Pentru paradă. Hitler și-a ținut discursul vienez pe 15 martie.
Pe 29 septembrie 1938 avea loc conferința de pace de la Munchen cu cei patru șefi de stat: francezul Daladier, britanicul Chamberlain, italianul Mussolini și germanul Hitler.
Cehoslovacia a fost trădată.
În anii 50, după negocieri îndelungate, Krupp a acceptat să vireze câte 1250 de dolari fiecărui supraviețuitor din lagărele de concentrare, care au muncit în uzinele Krupp.  Gestul lui Krupp a fost salutat unanim de presă. Apoi îndemnizația a scăzut la 500 de dolari. Deoarece continuau să mai apară supraviețuitori, concernul Krupp, la un moment dat, a încetat să mai plătească.
Eric Vuillard a scris un roman ca o carte de istorie sau o carte de istorie ca un roman. Cu micile lașități umane ca personaje.
Ordinea de zi, de Eric Vuillard. Traducere din franceză de Mona Apa. Editura Litera, 2018.