Dan Perciun, ministrul Educației, a declarat pe 12 noiembrie, la o conferință privind prioritățile de viitor ale Republicii Moldova, că manualele de matematică vor fi traduse în română și rusă din estoniană pentru clasele I-XII, începând cu anul 2027, când ar urma să fie introdus noul curriculum național. 500 de mii de euro pentru traducerea și editarea manualelor sunt de la UE.
Motivul invocat de ministru sunt testele PISA și rezultatele firave ale elevilor din Republica Moldova.
Ministrul Perciun greșește când zice că elevii din Republica Moldova au rezultate proaste la testele PISA din cauza manualelor, care sunt tipărite doar în două culori, au doar 200 de pagini și au prea multă teorie. Iar elevii estonieni au rezultate bune datorită faptului că manualele lor sunt colorate, au 400 de pagini și au probleme aplicate.
Elevii moldoveni, care învață din manualele editate la Chișinău și au fost în lotul olimpic național al Republicii Moldova la matematică, informatică, biologie, chimie, fizică, au obținut anul trecut 52 de premii, dintre care 2 medalii de aur la proba de echipe, 7 medalii individuale de argint, 23 de medalii individuale de bronz, 19 mențiuni și o mențiune de onoare pentru echipă.
Olimpicii estonieni nu au obținut nicio medalie, nicio mențiune. Nici anul trecut, nici în celălalt an. Marcel Teleucă, profesorul olimpicilor noștri timp de 30 de ani, nu ține minte dacă estonienii au luat vreodată o mențiune.
Nu știu dacă ministerul nostru știe de existența lui Marcel Teleucă. Și dacă a fost întrebat despre matematică, despre curriculum, despre manuale, despre comisii de evaluare, despre Nicușor Dan sau despre vreme.
Copiii din Republica Moldova care pleacă la liceele din străinătate au, de multe ori, o pregătire la matematică mult mai bună decât noii lor colegi englezi sau italieni. Ei au învățat din manualele editate la Chișinău. Bieții, nu cunoșteau estoniana.
Problema testelor PISA nu e doar în manuale. E un lanț mare. De la grădiniță până la universități. De la părinți până la bibliotecile noastre. De la TikTok până la Facebook. De la atitudinea socială până la recunoașterea socială. De la valorile pe care le promovăm până la valorile pe care le uităm și le descoperim după moartea lor.
Proiectul editării prin concurs a manualelor a fost implementat în RM de Banca Mondială. În 1998. Pe atunci, o singură editură de stat avea dreptul să editeze manuale. Și a clacat. Elevii nu aveau manuale. Otova.
Concursul Băncii Mondiale în Republica Moldova a fost declarat de către reprezentanții băncii, la încheierea proiectului, în 2005, nu sunt sigur de exactitatea anului, ca un mare succes.
În 2008, vicepremierul Stepaniuc, printr-o decizie troțkistă, a schimbat condițiile concursului: editorii au fost excluși din lanț. Autorii de manuale trebuiau să participe la concurs cu manuscrisele, iar ministerul să le tipărească. Designul, corectura, redactarea, machetarea erau considerate irosire de timp și bani. În acel an nu a fost tipărit niciun manual în Republica Moldova.
Prin 2015, cred, în România, un alt ministru revoluționar a anulat concursul de manuale și a oferit întregul lot de manuale unei singure edituri. Majoritatea manualelor apărute la acea mare editură didactică abundau în erori. Volumul de lucru pentru o singură editură era prea mare ca să fie făcut calitativ.
În anii 2018 și 2019 Ministerul Educației noastre a făcut o modificare inutilă și cosmetică de curriculum. A amânat editarea manualelor, care intrase într-un ritm firesc de editare. Până atunci, în fiecare an erau scoase la concurs manualele dintr-o clasă primară, o clasă gimnazială și una liceală. Anual erau circa 30 de titluri. Din cauza amânării și decalării graficului de editare, ministerul a fost nevoit să scoată la următorul concurs aproape 60 de manuale. Unele dintre ele erau de la clasa a V-a până la clasa a XII-a. Asta însemna că o echipă de autori trebuia să pregătească opt manuale într-un singur an. Din această cauză nu toate manualele au avut acoperire la concurs. Concluzia Ministerului Educației a fost că nu avem autori de manuale. Și a modificat condițiile concursului. A obligat editorii să ofere autorilor 20 la sută drepturi de autor. În mod obișnuit, drepturile de autor sunt de zece la sută. E o cutumă în lumea editorială. Excepțiile sunt în cazul coruperii unor autori sau ca autorii să poată corupe floarea din colț.
Dacă ministerul vrea manuale color și de 400 de pagini, atunci o poate face mult mai simplu. Să pună parametrii tehnici în condiții. Dacă ministerul vrea să ofere autorilor sume mai mari, atunci e foarte simplu: suma ofertei poate fi majorată. Or, ministerul trage în jos cât poate bugetul ofertei, ca, doamne ferește, editorii, acești paraziți ai acestei minunate lumi, să nu câștige decent. Dacă ministerul vrea să fie acoperite toate manualele la concurs, atunci le poate scoate într-un ritm firesc, câte 30 de titluri anual, fără a aglomera industria editorială, autorii și tipografiile cu 60 de manuale per an. Așa cum a făcut Banca Mondială în perioada de implementare a proiectului.
Dacă atitudinea oficială a ministerului față de autorii de matematică și față de editori este cea făcută public în 12 noiembrie, atunci atitudinea elevilor față de manualele din care învață va fi aceeași. Se vor uita ca Făt-Frumos la iapa slabă și bicisnică, de care nu are nevoie și nu înțelege de ce i-a apărut în cale.
Testele PISA nu sunt despre performanța unei cadențe ministeriale. Testele PISA sunt despre tendințe, situația reală și memoria educațională. Iar educația este un ecosistem extrem de complex. Și toate terminațiile sunt extrem de importante. Nu poți umbla în ea ca Troțki cu naganul.
Notă: Nu sunt editor de niciun manual de matematică editat în cadrul concursului de manuale.