Blog

Autobuzul Chișinău – Cigârleni circula în anii 80 trecut cam așa cum au fost validate alegerile de la primăria Chișinău. Era un orar. Dar autobuzul circula cum și când voia el. Voia șoferul să meargă, atunci mergea. Nu voia șoferul să meargă, atunci nu mergea. Ca să intri în el, trebuiai să fii abil, obraznic, iute, fără scrupule. Altfel ușile autobuzului se închideau, iar tu rămâneai pe peronul din Chișinău. Șoferul împingea ușile, ca să le închidă coatele și picioarele pasagerilor, din afară.
Din Cigârleni spre Chișinău, dacă te duceai la stația terminus, cea din deal, de la magazin, atunci aveai șanse să prinzi și un loc.
Într-un autobuz Cigârleni-Chișinău m-am întâlnit cu Andrei Țurcanu. El era tânărul critic promițător. Eu eram boboc la Jurnalism, cu merinde și un covor pentru patul din căminul nr.6. Am intrat în vorbă. Lecturi, obiecte de studiu, profesori, cărți. Mi-a zis să trec pe la el.
Am trecut. A doua zi, cred. Mi-a dat o listă cu titluri din literatura universală. Lungă. De la Epopeea lui Ghilgameș până la Războiul sfârșitului lumii de Llosa. Cronologică. O altă listă cu literatură română: de la cronicari, prin Costache Conachi până la Mircea Dinescu. Și o a treia listă. Cu literatura din RSSM, cu titluri concrete. De la Frunze de dor de Ion Druță, Ornicul lui Pavel Boțu, Legea găzduirii de Andrei Lupan, fără Bucov, debutanții din anii 70: Ochiul al treilea de Nicolae Dabija, Citirea proverbelor de Vasile Romanciuc, Zestre de Marcela Benea. Lista o încheia Timpul probabil de Nicolae Popa.
Din literatura universală citisem câte ceva. Din literatura română eram cu lecturi din clasicii secolului XIX, Blaga, Sadoveanu, Nichifor Crainic & Radu Gyr (cu odele lor din revistele naționaliste găsite în biserica din Pererita) și un Arghezi în rusă. Literatura din RSSM o cunoșteam. Credeam. Dar nu după titluri exacte de cărți. Mirat de Ornicul lui Boțu.
Instrucții. Vei citi și vei conspecta toate lucrările propagandistice ale lui Lenin & Ko. Vei frecventa lecțiile de comunism științific și cele de jurnalism sovietic. Pentru a nu atrage atenția. Dar lecturile care te vor forma sunt din cele trei liste. Ele contează.
Pentru anul doi de facultate, după armată, mi-au rămas universala și română din interbelic & postbelic. Am citit cu caietul în față. Metodic. Cronologic. Cu titlul cărții, autor, an apariție, ediție și indicarea paginii în dreptul notiței.
Pe 23 august, la Librăria din Centru, lansăm Rost, o antologie Andrei Țurcanu cu 111 poeme alese de Nina Corcinschi.

La 1 septembrie Andrei Țurcanu împlinește 70 de ani.
 
 

Comentarii(2)

    • Rodica Balan

    • 6 ani în urmă

    ”Ia s-o ușchesc eu de-aici!”. A fost o decizie spontană. Apoi a urmat un pretext. Logic. Practic. Necesar. S-a dus pe scări să vorbească la telefon. Nu, de fapt a început altfel. ”O! Am o idee! Ia s-o ușchesc eu de-aici!”. Apoi a urmat restul.
    În momentul în care și-a luat geanta, cum și-a luat-o!, de pe teancul de cărți din față și a evadat de lângă mine, m-a străfulgerat un gând strașnic – omul acesta m-a simțit c-aș fi nu doar stranie. M-a simțit c-aș fi capabilă de o stranietate alienată, poate chiar periculoasă pentru el. Un om foarte logic și sensibil.
    Acum, post-factum, îmi imaginez ce față ar fi făcut dacă i-aș fi zis așa, nitam-nisam, apropiindu-mă de urechea lui, ”Vreți să vedeți nasturele?”. Și, după ce aș fi savurat un pic stupefacția din spatele ”ochelarilor” lui, aș fi adăugat liniștitor, apropiindu-mă încă o dată de urechea în retragere, ”Nu vă temeți, nu este pentru dumneavoastră. Nu împart eu imensa povară, pe care o țin acum în buzunar, cu o asemenea inocență curată ca dumneavoastră. Dar vroiam o părere. Este un nasture care, teoretic, se poate pierde într-o aglomerație din autobuzul Cigârleni-Chișinău. Teoretic. Dar practic? Poate sau nu? Dumneavoastră ce părere aveți?” Dar n-am apucat să întreb. A avut o reacție mai rapidă decât a unui șahist de performanță.
    P.S. Știți, domnule Erizanu, nasturele este rotund. (Slavă Domnului că nu este sub formă de banda lui Möbius.) Dacă te uiți într-un fel la desenul lui abstract, se întrevede litera A. Dar dacă te uiți invers, se întrevede o cu totul altă literă. Așa că ecuația este al dracului de complicată. Iar cel de care m-am apropiat aseară, cu bucurie nedisimulată, se vede că nu degeaba a spălat putina.

    1. @Rodica Balan: E ca în acel desen cu „Snoopy, într-o zi vom muri”. „Dar sunt atâtea zile în care vom trăi!”

Filtre
Exact matches only
Search in title
Search in content
Search in excerpt
Filtre
Exact matches only
Search in title
Search in content
Search in excerpt