A fost modificat și intră în vigoare Codul serviciilor media audiovizuale, alias Legea antipropagandă. Socialiștii deja au apelat la Curtea Constituțională, încercând să blocheze noul Cod.

Fosta jurnalistă Adela Răileanu, una dintre semnatarii socialiști la Curtea Constituțională, poate își aduce aminte de Vladimir Voronin, care în timpul protestelor jurnaliștilor tv, a zis că el este cel mai mare protestatar. Și vrea să dezvolte televiziunea națională. Voronin a început să schimbe legislația în 2006 ca în 2010 Codul să intre în vigoare în deplinătate. Părea o șansă pentru jurnaliștii și producătorii locali, uitată însă din interese pecuniare în 2010.

Codul de acum e aproape un copypaste a legii trecute în parlament în perioada regimului Plahotniuc. Cu unele elemente exprimate mai elegant. Și o noțiune nouă, „dezinformarea”. Ca și atunci, „distribuitorii de servicii media nu vor retransmite programe audiovizuale de televiziune și de radio cu conținut informativ, informativ-analitic, militar și politic care au fost produse în alte state decât statele membre ale Uniunii Europene, Statele Unite ale Americii, Canada și statele care au ratificat Convenția europeană privind televiziunea transfrontalieră, cu excepția filmelor și a emisiunilor de divertisment care nu au un conținut militarist”.

Problema e că „emisiunile de divertisment” fac parte, de asemenea, din „propaganda rusă”. Peter Pomerantsev, care a lucrat în anii 2000 în Rusia, constată: „Canalul pentru care am lucrat în Rusia nu era politic, trebuia să avem doar povești bune, optimiste despre ruși. Un alt canal făcea opusul, arăta cât de oribile erau lucrurile în Rusia și, de aceea, ar avea nevoie de un dictator, de o putere centralizată.  

Când vorbim despre propagandă, sunt două tipuri diferite: propaganda politică, unde sunt campanii politice, și propaganda sociologică, unde este integrată societatea, aceste emisiuni non-stop conspiraționiste, mistice. Când faci emisiuni de felul acesta, oamenii devin paranoici și acest tip de propagandă e mult mai eficientă decât cea politică, imperială.”

Altă problemă a noului cod e câmpul muzical. Imperiul pop rus va domina în continuare spațiul muzical din RM. Oricând, un producător sub acoperire de aici, va putea folosi interpreții ruși pentru interese politice. Așa cum s-a întâmplat duminică cu Morgensthern, Kirkorov, Kreed, Dava și Vania. Banii sunt diferiți. Costul unei scene în centrul Chișinăului poate sălta rapid de la 100 de mii la jumătate de milion de euro. Cash. Interpreții noștri vor fi nevoiți să fugă în România pentru promovare. Iar spațiul mediatic din RM va promova în continuare pop rusesc.

Cartea lui Peter Pomerantsev Nimic nu este adevărat și totul este posibil. Aventuri în Rusia de azi poate fi procurată în toate librăriile bune din România și Republica Moldova.