toamna era atât de naivă:
încât am chemat păsările și le-am trimis la dumnezeu am strâns frunzele am strigat boiangiul care le-a dat o culoare caldă-caldă și am acoperit cu ele toamna ca și cum aș pune o plapumă pe fiică-mea la o bucată de noapte după ce a dat din picioare și s-a dezvelit
toamna era atât de naivă:
dumnezeu a slobozit păsările abia in primăvară
vasgar
cand aduni mai multe, trimite.
bucurosi sa consacram 🙂
Gheorghe Erizanu
@Vasgar: Mulțumesc. Ești generos.
dandy
Uau! Si unde-i al doilea, al treilea?… Daca as fi editor, ti-as publica, eventual, volumul.
Gheorghe Erizanu
@Dandy: Eventual public, ca editor, pe net al doilea poem. Mulțumesc.