Revista Forbes a publicat o anchetă cu editorii români despre piața de carte, blocajele economice, politice, culturale, cele mai vândute cărți.  Pentru alte detalii puteți accesa.
Aici dau un fragment.
Forbes: În opinia dvs, care sunt blocajele interne ce au frânat în ultimii trei ani dezvoltarea pieței editoriale din România?
Gheorghe Erizanu: Editorul este lăsat singur în fața cititorului. Cu o senzație amară. Cei care administrează statul consideră că cititul la români e businessul editorului. Programe de susținere a lecturii la nivel de țară nu există.
Aprovizionarea bibliotecilor publice se face în mod clientelar. Bugetele bibliotecilor județene sunt cheltuite pentru editarea volumelor scriitorilor județeni.
Politizarea excesivă a ICR-ului a scos din spațiul public competitivitatea. Programele au devenit mai degrabă clientelare decât meritocratice. N-am fi știut niciodată că ICR-ul poate fi eficient, dacă nu ar fi fost perioada administrației Patapievici. Vorbesc de domeniul editorial.
Departamentul Românilor de Pretutindeni n-a fost niciodată exemplar. Nu mi-au fost clare niciodată prioritățile, programele și eficiența lor.
Importul/exportul în vama românească este prea birocratizat, dacă vorbim de frontierele non-UE, prea centralizat și îți consumă mult prea mult timp. Facturile de carte nu sunt de milioane. De aceea, costul din vamă per leu este extrem de mare.
Dar cea mai mare problemă e infrastructura pieței culturale, care trebuie să fie o arhitectură a națiunii. Ea este în fază incipientă. Creată haotică. Fără viziune. Fără perspectivă. Și fără politici vizionare.
Ca fapt divers: Biblioteca Națională a României nu are în mod obligatoriu cărțile românești apărute peste hotarele României. Cărțile din Basarabia nu fac parte din patrimoniu național. Nu vorbesc de cele 7 exemplare din depozitul legal. Nu e niciun exemplar.