Ar fi putut fi unul dintre cei mai mari critici literari ai literaturii române de după 90. Ar fi putut fi unul dintre cei mai redutabili polemiști literari ai momentului. Ar fi putut fi cel mai mare editor pe piața de carte românească. Ar fi putut așterne drumuri literare și tăia cariere literare. Dar Eugen Lungu a preferat să rămână hedonistul aristocratic al literelor. S-a delectat lung, molcom, atent și cu o plăcere boierească printre cărțile bune. Până a ajuns la 60 de ani.
Mă-nclin.
Publicat în Jurnal de Chișinău la 29 septembrie 2009.
Zenon
“Mă-nclin.” Auzi vorbă de spiriduş? În faţa unui hedonist nu poate fi vorba de “închinat” (mă-nchin). O uşoară, ironică (blasfemitoare, poate) înclinare – da! Atât. Hedonistul nu merită mai mult. Nu este el (hedonistul) oare unul din grădina lui Circe?
Gheorghe Erizanu
@Popor: Eugen Lungu are nevoie de susținerea voastră. Sper că nu sunteți cu toții la aniversare. Aveți pășuni de prietenie de arat.
Zenon
De două ori în (pe) aceleaşi păşuni nu ari niciodată. de două ori în (pe) aceleaşi păşuni doar paşti, dacă nu cumva peste ele a trecut vreun soare arzător şi le-a pârjolit, lăsând în urmă doar colbul. Cam aşa zicea prietenul meu Heraclit, aibă-l zeii sub ocrotirea lor.Auzi, dle Erizanu, DOAR COLBUL!