Fulguia. Mașini puține pe traseul Orhei – Bălți. După răscrucea Sorocii, în câmp deschis, erau trei mașini staționate pe carosabil. Probabil, era un Mercedes negru și două BMW-uri negre. Un bărbat robust, de fapt, era chiar mare și gras, făcea semne disperate pentru a opri vreo mașină. Am oprit. Am tras pe dreapta. L-am văzut în retrovizor. Era tuciuriu. Cu mustăți. Cu ochi mici. Negri. S-a apropiat de geamul pasagerului din față. Am coborât geamul. Mai bine de un sfert.
– Parlare italano? Mî iz Italii. Ne mogli zapravitsea v Ukraine. Tam card ne rabotaet. Ne mogli pomoci na benzin?
Și-a scos ghiulul. Propunându-l la schimb. Era galben. Mare. Avea ceva de bleah. Și n-avea nimic de aur. Dar era ghiul.
Un suflet cu mai mulți bani din mașină mi-a zis că îi poate da o sută de lei. Eu, cu 51 de lei în portmoneu, am zis dictatorial că-l achit eu. Cu 50 de lei.
Am refuzat ghiulul. I-am dat 50 de lei. Am închis geamul și am plecat. El a mai zis ceva în rusă. Nu mă mai interesa.
L-am văzut în retrovizor. Oprea o altă mașină.