Cititorul nostru-mereu-aproape, care a trecut cel puțin o dată pe la unul dintre târgurile de carte din București sau Chișinău, neocolind (la Bookfest București chiar n-ai cum, cu Editura Cartier începe circuitul cărților în natura târgului; la Gaudeamus se găsește chiar pe traiectoria nevoilor imperioase) standul Editurii Cartier, a observat neîndoios, deasupra vrafurilor de cărți, două fizionomii emblematice, ca pantera devenită simbol pe luxoasele eșarfe Cartier: maratonistul cu plete de silf – așa e pentru mine scriitorul Emilian Galaicu-Păun, redactor-șef al editurii – și sprinterul Gheorghe Erizanu, directorul editurii. Și iată așa, cu viteza unui sprinter și suflul unui maratonist, Editura Cartier a ajuns să celebreze 30, vârsta marilor elanuri. Și hei-rup-uri. Căci asta cere în continuare sau mai ales în aste vremuri industria de carte din România și Republica Moldova.
Cu câteva zile înainte să scriu textul de față, am încercat să definesc, în doar un cuvânt (complicat demers), ce înseamnă pentru mine editura care a avut nu doar curajul, dar și viteza (am numit-o supersonică în comparație cu ceea ce știam că înseamnă lungul proces editorial) să debuteze o autoare întârziată, cunoscută îndeosebi pentru poezia mușchilor și poveștile de viață bună scrise pe blogul personal. Primul cuvânt care s-a ițit și a persistat a fost: insulă. Cartier e o insulă situată pe strada București din Republica Moldova. O insulă de românitate, în primul rând, bine integrată în spațiul european și universal al valorilor culturale. O insulă care se înalță anual, merge și natural, cu câteva zeci de titluri, deși, astăzi, statisticile de vânzări sunt dintre cele mai sumbre. O insulă de pe care se lansează pe orbita universală scriitori traduși în mai multe limbi, premiați, mult-citiți și așteptați cu noutăți. Și încă un aspect important, semnalat de o cititoare astfel: „Nu știu cum își alege Editura Cartier autorii publicați, dar face o treabă foarte bună. Datorită ei am descoperit trei voci puternice, ale căror povești trăiesc și astăzi în mine: Tatiana Țîbuleac cu Vara în care mama a avut ochii verzi, Lorina Bălteanu cu Legată cu funia de pământ, iar acum, Dumitra Râșnoveanu cu Daphnia”.
Era normal să închei cu o triadă a femeilor (din) Cartier. În locul meu, voi ați fi făcut altfel?
La mulți ani, Cartier! Să treci Prutul cu cele mai bune cărți! Și s-o ții tot așa. Suflu, fler și anduranță s-a dovedit că există din belșug. Cinste vouă!
Dumitra Râșnoveanu
Ce a însemnat Editura Cartier pentru autorii Cartier? Publicăm o serie de texte, care au apărut inițial în „Cartierul literelor”, un proiect (revistă, podcast și film) dedicat figurilor & momentelor importante ale culturii române, realizat de un cristian.
Mulțumim autorilor care au răspuns invitației și mulțumirile & recunoștința noastră pentru un cristian.