George Orwell a scris acest text în 1946. Avea deja Omagiul Cataloniei, cea mai bună carte a sa, după mine. 1984, cartea care l-a făcut celebru, încă nu apăruse.
Există patru mari motivații pentru a scrie, după Orwell:
- Purul egoism. Dorința de a părea deștept, de a se vorbi despre tine, de a rămâne în amintirea semenilor după moarte, de a te răzbuna pe adulții care te-au umilit în copilărie etc, etc.
- Înflăcărarea estetică. Nicio carte nu este scutită de ordin estetic, cu excepția programului mersului trenurilor.
- Imboldul istoric. Dorința de a vedea lucrurile așa cum sunt.
- Obiectivul politic. Dorința de a împinge lumea într-o direcție anume. Opinia că arta nu ar trebui să aibă nimic de-a face cu politica este în sine o atitudine politică.
Toți scriitorii sunt orgolioși, egoiști și leneși. Dar să scrii o carte este o abatere groaznică, epuizantă, ca un acces prelungit al unei boli dureroase.
E din Cum am împușcat un elefant, Editura Polirom.