Piața editorială românească e ca o mlaștină.Tiraje mici, pe urme însemnate de alții.
Actualii editori ori sunt nebuni, ori sunt aventurieri, ori sunt optimiști incurabili (o expresie mai elegantă a nebuniei).
Tirajele pentru proza românească sunt la o mie de exemplare. Pentru un an bun. Gib Mihăescu vindea Rusoaica în 40 000 de exemplare în 1933-34. Cartea de poezie e un succes azi la 500 de exemplare. Ion Pribeagu își începea primul tiraj în interbelic cu 5000 exemplare.
În RSSM, în moldoveneasca cu chirilice, poeții debutanți apăreau în 3000 exemplare. Prozatorii debutanți intrau cu 10 000 exemplare. Seniorii poeziei publicau în 20 000. Iar seniorii prozei apăreau cu 40 000. Pentru o populație de sub 3 milioane de cititori.
Editorii de astăzi sunt ca Seghei Sotnikov, fost șef al aeroportului din Republica Komi, Rusia.
Aeroportul din Ijma a fost închis de autoritățile ruse în 2003. Nu era rentabil și nimeni nu avea nevoie de el. Serghei Sotnikov a continuat să îngrijească pista de decolare a aeroportului. Din timpul și sănătatea sa. La 7 septembrie 2010 un avion de pasageri Tu-154 a fost forțat să aterizeze, ca o ultimă soluție de salvare, pe pista aeroportului lui Sotnikov. Niciun pasager nu a fost rănit.
Într-o lume a gangsterilor politici avionul va cădea. Numaidecât. Cândva. Așa ne mângâiem și noi orgoliul. Poate vom salva niște oameni. Cândva.
Comandă prin telefon 068 555 579 de luni până vineri: 09.00 - 17.00
Marius
Va cadea, daca nu e in picaj deja. Cit de mult mai citesc ungurii si polonezii fata de noi romanii…
Gheorghe Erizanu
@Marius: Tirajele în Ungaria sunt de la 5000 exemplare pentru o populație de 9 milioane. Noi avem tiraje echivalente cu cele ale estonienilor. Dar ei nu au niciun milion. Noi, parcă, eram vreo 20 de milioane. Ultimul roman al lui Jadan „Internat” a început cu un tiraj de 20 000 exemplare, tipărit la Cernăuți.
Vitalie Vovc
Posibil. Cunoasteti din interior. Eu sunt confruntat cu o problema inversa. Luimea ma intreaba de unde pot sa cumpere o carte pe care am scris-o, iar eu sunt obligat sa le zic ca gata, mai multe nu-s. Iar atunci cân acu câtiva ani in urma am cautat niste titluri in librarie (aveam o lista de vreo 5-6 carti) nu am gasit niciunul… problema e destul de complexa…
Gheorghe Erizanu
@Vitalie Vovc: Dacă o carte s-a epuizat rapid, atunci editorul bun se gândește la o nouă ediție. Dilema e: cât de repede se va vinde noua ediție? Iar o carte, cu an de apariție 2014, dacă mai e în librării, atunci e o eroare editorială din punct de vedere financiar. Viața de raft a cărții e foarte scurtă: la un an de raft cartea deja e îmbătrânită.
Vitalie Vovc
Înteleg si sunt de acord. Piata cartii (iar daca e sa fim si mai meticulosi, a textului scris) s-a transformat vertiginos in ultimii ani si acest proces abia incepe. Un editor abil, pentru a-si putea vinde produsul, trebuie sa stapâneasca la perfectie meserii care nici nu existau acum 10 ani… Si totul se face foarte repede. Timpul de reactie la o cerere, un val pe care trebuie sa-l prinzi (iar deseori chiar sa-l creezi) e foarte scurt. Vasta discutie… Umpli o noapte de vorba 🙂 .
Gheorghe Erizanu
@Vitalie Vovc: De acord. Putem specula o noapte întreagă. Și acum nopțile sunt lungi.
Nic Arsa
Domnule Erizanu, din o cu totul altă perspectivă, participați la Târgul de carte Gaudeamus de anul acesta? Și dacă da, sunteți amabil să menționați cu ce veți fi prezenți. Deși nu pot ajunge în București până în decembrie (2017), totuși am pe cineva care ar putea să-mi „țină locul” – în mod limitat, desigur, dar suficient scopului de a avea acces direct la câteva din produsele editurii Cartier. Vă mulțumesc.
Nic Arsa
Domnului Erizanu — Scuze. Se pare că eram cam adormit când am scris intervenția de mai sus. Răspunsul este evident prezent chiar în pagina de start a web site-ul Cartier și în articolul special dedicat prezenței Cartier la Gaudeamus,
Lansările Cartier la Gaudeamus 2017,
http://erizanu.cartier.md/lansarile-cartier-la-gaudeamus-2017-10156.html
Gheorghe Erizanu
@Nic Arsa: Merci mult. Ieri am dat și topul vânzărilor Cartier. Sper că ați reușit să trimiteți spionul personal.
Nic Arsa
@ Gheorghe Erizanu — Vă mulțumesc pentru tot. “Spionul personal” a fost prezent și a făcut treabă bună. Voi culege “roadele” după 9 decembrie 2017.
Nic Arsa
@ Gheorghe Erizanu — Dintr-o altă perspectivă, sunt tentat să mă „reped” până la Chișinău în intervalul 14-18 decembrie. Ar fi prima dată că voi fi în a doua capitală (nu numai culturală) română. Ce mi-ați recomanda să vizitez în acele patru zile (în afara librăriilor editurii Cartier)?
Gheorghe Erizanu
@Nic Arsa: Îmi pare rău, eu nu voi fi. Poate Vă prind pe 18. De văzut: platanii de pe strada 31 august, teii de pe strada Kogălniceanu, străduțele din fostul ghetou Chișinău, Valea Morilor, dendrariu și Grădina Publică. Scuzați, copacii sunt pregătiți de iarnă. Mai sunt trei muzee de văzut: de artă, de istorie naturală, de istorie.
Nic Arsa
Vă mulțumesc. Deja am aranjat lucrurile. Voi fi acolo precum am scris și voi ține cont de lista propusă de dumneavoastră. Regret că nu vă pot vedea. Poate, la o altă dată.
Gheorghe Erizanu
@Nic Arsa: La vară. Vor fi frunze. Și nu se va vedea urâțenia arhitecturală a Chișinăului.
Nic Arsa
La mulți ani!
Am fost, am văzut, am vizitat, am plecat. Definirea vizitei e complicat de făcut. Voi încerca să fiu succint. Am vazut câteva librării, inclusiv cele două Cartier. M-am umplut de cărți. Am mers foarte mult pe jos. Am facut câteva sute bune (spre o mie) de fotografii. Oricum, cel mai important dintre toate, oamenii sunt foarte faini, amabili, plăcuți. Am auzit, peste tot, vorbindu-se mult românește și puțin rusește. Canalele de televiziune, în schimb, sunt dominate de cele de limbă rusă. Astfel raportul este (50-31)/50 = 19/50 = 38/100 = 38% pentru cele de limbă română. Din cele 62% rusești (și câteva din cele 38%) unele sunt titrate dublu, verbal, în rusă, și în scris, în limba română. Am ales intenționat un hotel foarte mic, cu doar 8 (opt) camere, aflat pitoresc aproape de zona de agrement a lacului. Am fost excelent tratat, dar conexiunea Internet se oprea când îmi era lumea mai dragă. Fetele locului ridicau din umeri atunci când le întrebam de ce se oprea WiFi-ul.
Eternele blocuri, patimă a constructivismului, „curent arhitectural” sovietic al anilor 1930, copleșesc peisajul arhitectonic chișinăuan. Desigur, m-ați avertizat. Am avut adesea senzația acută că mă aflam în Drumul Taberei sau în Militari sau în Noua sau … oriunde în România unde tronează aceleași urâțenii, incluzând desigur Calea Șagului. Transportul în comun, însă, este excelent și foarte ieftin. Troleibuzele sunt toate încălzite, chiar și puținele rable sovietice aflate în uz, vechi de 50-60-70 de ani. Taxiurile sunt ieftine, de asemenea. La venit am dat peste unul „unsuros”, precum mulți alții de aiurea, dar la plecare am avut plăcerea de avea un șofer tânăr, deștept, umblat, digital, cu care m-am întreținut cu mare plăcere.
Cam atât despre 14-18 decembrie, anul trecut, la Chișinău.
Gheorghe Erizanu
@Nic Arsa: Apreciez efortul. Corectă impresia. Troleibuzele sunt pentru iarnă. Pe bune. Vara nu au aer condiționat.