În noaptea de marți, 3 februarie 2026, Rusia a atacat sistemul energetic din Ucraina cu 450 de drone și 70 de rachete, dintre care 32 erau balistice. Fără lumină, apă și căldură au rămas sute de blocuri de locuit din marile orașe ale Ucrainei. În aceste zile temperatura e de minus 20 de grade Celsius. Căldura, apa și lumina, din obișnuitele necesități cotidiene, devin lux în Ucraina. Rusia distruge metodic sistemul energetic ucrainean. Genocidul energetic a început înaintea celei mai geroase ierni din războiul ruso-ucrainean.
Sâmbătă, 31 ianuarie, la 10.42, o jumătate din Republica Moldova a rămas fără energie electrică, inclusiv Chișinăul. Colapsul energetic a durat aproape cinci ore.
Doi foști premieri s-au dat cu părerea.
Vlad Filat (premier în perioada 2009 – 2013), într-o postare apocaliptică și justițiară: „Astăzi Republica Moldova a rămas fără lumină. Nu din cauza unui cataclism și nici dintr-un motiv imprevizibil, dar din cauza unor decizii politice proaste, iresponsabile și suspecte, luate ani la rând. Înainte de a căuta explicații în Ucraina, ar fi bine să ne uităm la ce s-a întâmplat la noi. Linia electrică Isaccea–Vulcănești–Chișinău, un proiect strategic pentru securitatea energetică a țării, trebuia să fie funcțională încă din 2023. Suntem în 2026 și stăm în întuneric. Contractul a fost semnat cu o firmă din India, iar o companie specializată din România a fost scoasă din concurs. Un contract netransparent, întârziat și prost gestionat, care poartă semnătura politică a PAS și care are toate elementele unui sabotaj economic, nu ale unei simple incompetențe. (…) Aceasta nu mai este doar prostie administrativă, ci seamănă tot mai mult cu un plan bine pus la punct. Moldova în întuneric nu este un accident. Nu este ghinion. Este rezultatul unui lanț de decizii greșite, tolerate și acoperite politic. Nu cei care au semnat contracte dubioase plătesc, dar noi toți: cetățenii, mediul de afaceri și economia.”
Ion Sturza (premier în 1999), aproape ca un părinte al națiunii, își exprimă recunoștința pentru gestionarea crizei de către actuala guvernare: „Am văzut o reacție extrem de profesionistă din partea energeticienilor moldoveni și a autorităților statului. A fost o dovadă clară că există un plan de criză: soluții tehnice la limită, dar eficiente, aplicate rapid și responsabil.
Toate acestea s-au întâmplat în condițiile bombardamentelor barbare asupra infrastructurii energetice ucrainene, de care noi încă suntem legați – o moștenire a URSS.
Nu a mai rămas mult de îndurat. Linia de înaltă tensiune Vulcănești–Chișinău a intrat în teste și, în curând, va fi dată în exploatare. Împreună cu liniile de 110 kV – care, cred, nu au mai fost puse serios la încercare din 1999 și care au funcționat impecabil (!) – dar și cu cele două linii noi din centru și nord, realizate cu sprijinul guvernului american, vom scăpa definitiv de statutul de „stație terminus” a fostei URSS.
Merită menționată în mod special reacția electricienilor – în primul rând a fraților români, dar și a celor ucraineni. Bravo, băieți!”
În primii 30 de ani de independență Republica Moldova a depins energetic de indulgența sau de supărarea Kremlinului. Eram abonați pentru energie electrică la MGRES (Centrala de la Cuciurgan). Gazpromul ne furniza gaze. La prețul politic pe care îl voia. În funcție de culoarea politică a Chișinăului.
În anii 90 Republica Moldova a trecut prin crize energetice. Probabil, undeva s-a șoptit că trebuie să ne diversificăm furnizorul. Dar obișnuința și comoditatea birocratică, beneficiile „băieților șmecheri”, apropiați de politic, firmele-căpușe, au făcut parte din sistemul energetic național. Despre securitatea energetică se pomenea doar înainte unor noi negocieri cu Kremlinul. Pentru o scurtă durată. Până cădea cortina peste spectacolul negocierilor. Sau când existau lupte între „băieții șmecheri”.
Bruxellesul a cerut ani la rând Chișinăului implementarea pachetului 3 energetic, care însemnă separarea furnizorului și distribuitorului de gaze. Chișinăul a făcut acrobații la fiecare nouă solicitare. Ca să păstreze monopolul furnizării și distribuirii gazelor pentru Moldovagaz. Este un pic ipocrit să devii azi mare suveranist al securității energetice, când ai amânat sub diferite pretexte până la paștele cailor implementarea unei fărâme mici de independență energetică când guvernai.
În ultimii ani Moldovagaz are contract cu Gazpromul până în septembrie 2026, pentru cantitatea necesară pentru estul Republicii Moldova (Tiraspol, Cuciurgan, Râbnița). Altă informație vorbește despre un acord opac și sofistcat cu o comapanie maghiară. Chișinăul a explicat această cedare printr-un eventual colaps economic a raioanelor de est.
Războiul ruso-ucrainean a dinamizat căutarea soluțiilor alternative energetice ale Chișinăului. În 2022-23 Chișinăul a învățat să cumpere gaz de pe piața bursieră, eliberându-se de dependența de Gazprom. Ceea ce n-a făcut în 30 de ani a fost obligat s-o facă în câteva luni.
Moldovagaz a rămas doar distribuitor de gaze. Energocom e noul furnizor de gaze. MGRES nu mai furnizează energie electrică pentru Chișinău, care acum o importă din România.
La 12 noiembrie 2021 a fost semnat contractul pentru construcția liniei de înaltă tensiune Vulcănești – Chișinău. Conform acordului, termenul de executare era 3 ani și patru luni. Deci, trebuia să fie dată în exploatare pe 12 martie 2025. Termenul a fost amânat pentru decembrie 2025, apoi pentru martie 2026. Pentru testări înainte de a fi dată în exploatare linia are nevoie de câteva zile fără intemperii. Nu-mi dau seama dacă Chișinăul a crezut că poate interveni în datele meteo, dar orice termen din decembrie sau martie poate fi amânat din cauza timpului. Nu sunt cele mai blânde luni pentru Republica Moldova. Autorii caietului de sarcini, probabil, locuiesc în alte zone geografice. Cu mult soare și timp cald în decembrie sau martie.
Linia care a cedat sâmbătă trece pe teritoriul Ucrainei. Iar sistemul energetic ucrainean a fost ciuruit cu o înverșunare sadică de către rachetele și dronele ruse. A elimina războiul ruso-ucrainean din colapsul energetic din Republica Moldova de sâmbătă este, în cel mai bun caz, dintr-o poveste de adormit copiii. Dacă nu e o portavoce împrumutată de la Kremlin. Ca și grija subită despre independența energetică ale celor care au guvernat Republica Moldova 30 de ani, crezând că sunt feți-frumoșii-fii-iepii, mulțumindu-se să stea la cald în castelul lor politic, fiind și eroii și autorii poveștii. Adevărul e că cei care trec încercările sunt alții. Și o fac zi de zi. Uneori, reușit. Alteori, poticnindu-se.
Pentru Veridica