Reținerea procurorului Stoianoglo în stilul epocii Plahotniuc a uimit lâncezeala cu care ne-a obișnuit politicul cuminte de la Chișinău din perioada galbenă a Republicii Moldova. Nimeni, nici cei mai aprigi justițiari moldoveni, nu s-au așteptat la reacții atât de dure și rapide ale structurilor de forță, care erau într-o somnolență dintr-un han unde se schimbă caii. Iar noii politicienii erau mai activi pe rețelele de socializare decât în realitatea imediată. Pana de facebook de luni seara i-a trezit, pe semne. Dacă facebookul mai are câteva căderi în zilele următoare, atunci am putea fi surprinși de forfota socială și politică din RM.

Procurorul Aleksandr Stoianoglo a făcut câteva lucruri foarte bune în procuratură. A încetat arestările și actele de șantajare a oamenilor de afaceri, un business pe care au pus monopol procurorii pe vremurile lor bune, a revizuit un număr impresionant de dosare politice din ultimii cinci ani, a pus legea în capul mesei. A încercat să fie ca un procuror general din Confederația Elvețiană, dacă am fi să-l cităm pe un fost candidat la prezidențiale, doar schimbând numele protagonistului. Dar n-a fost în stare să schimbe sistemul. Și a intrat într-un conflict de uzură cu Viorel Morari, fostul șef anticorupție, care i-a tocat tot timpul.

Prima greșeală a lui Aleksandr Stoianoglo a fost cazul „kuliokul”. El a crezut că face bine procuraturii dacă n-o implică în politic. Eroare fundamentală. „Kuliokul” e o chestie juridică. Marea corupție începe cu banii negri din campaniile electorale și banii negri ai partidelor politice. Elitele politice au oftat, unele ușurate, altele din greu, dar au trecut cu vederea decizia procurorului general.

„Privet, Slava!” a fost începutul sfârșitului procurorului Stoianoglo. Care l-a achitat pe Platon în cazul justiției lui Plahotniuc, făcând o dreptate, dar a uitat de celelalte dosare ale lui Platon, făcând un bine lui Platon și o nedreptate oamenilor pe care i-a tras în țeapă Platon.

După vizita în Kazahstan, via Moscova, Aleksandr Stoianoglo a venit luni, la briefingul de dimineață, cu un discurs politic, cu întrebări retorice politice, stilistică pe care n-am auzit-o până atunci niciodată în discursurile procurorului. Bunul procuror Stoianoglo s-a transformat într-un politician mediocru și a intrat pe un domeniu impropriu firii lui. Și a declanșat un război de uzură cu președintele Sandu.

Când apărătorii lui Stoianoglo vorbesc despre implicare politicului în procuratură, uită să menționeze că Stoianoglo a deschis cutia politicului prin discursul său politic de luni dimineața.

Promotorii „teritoriului” sau a „zonei gri” a RM vor utiliza și utilizează cazul Stoianoglo până în pânzile albe. Îmi pare rău că Aleksandr Stoianoglo s-a lăsat folosit de ei, inconștient, șantajat sau din comoditate, și va fi aruncat ca un obiect utilizat deja.

Păcat, Aleksand Stoianoglo merita să fie de partea bună a istoriei.

Păcat că lupta cu corupția în RM a început cu Stoianoglo și soția sa. Dar ea trebuia să înceapă. Cumva.