Cu vreo opt ani în urmă, când începea construcția liceului „Mihai Eminescu” din Comrat, bașcana de atunci Irina Vlah căuta nod în papură ca proiectul să nu fie dus la un bun sfârșit. Conform legislației și acordului dintre Comrat și Chișinău, autoritățile locale trebuiau să aloce 5 milioane de lei, ca o minimă contribuție a administrației găgăuze. Chișinăul a deblocat situația. A transferat banii pe care nu voia să-i dea Comratul. De la centru. Astăzi avem în Comrat un liceu românesc, un centru educațional și cultural extrem de important pentru regiune. Și pentru Republica Moldova. Liceul a început cu câțiva elevi. În cinci ani a ajuns la peste 600 de elevi.

Ministerul Educației a anunțat că Universitatea din Cahul va fi absorbită de către Universitatea Tehnică din Chișinău. Motivul: lipsa de studenți. Sunt de acord că o mie de studenți sunt un număr mic pentru o universitate performantă. Dar sudul Republicii Moldova are nevoie de o universitate autonomă acolo. Pentru un pol românesc în acea zonă. Exact așa cum avem nevoie de Universitatea din Bălți pentru regiunea de nord, exact așa cum trebuie să păstrăm Universitatea din Tiraspol, chiar dacă e în exil la Chișinău (dacă n-am închis-o cumva deja).

Universitățile trebuie privite ca centre educaționale și culturale. E pentru sănătatea și igiena politică a Republicii Moldova. Altfel Republica Moldova se poate limita politic la un kilometru pătrat dintre clădirile guvernului, președenției și parlamentului.

Acest punct de vedere nu are nimic comun cu rectorul Bostan, care, prin absorbție, poate dribla legislația și să rămână rector în continuare la UTM. Sau ca o răsplată a PAS-ului pentru un membru marcant de partid. Probabil, rectorul Bostan merită să fie rector. Din partea mea, cel puțin până la lansarea unui nou satelit al Republicii Moldova printre starlinkurile lui Elon Musk. Iar partidul, sigur, trebuie să ofere oportunități membrilor marcanți. Altfel de ce onorabilii cetățeni ar deveni membri ai unui partid.

Notă de subsol: în anii 90 bașcanul Furmuzal a introdus în grădinițele din Găgăuzia doar limba rusă, abandonând complet găgăuza. Astăzi avem două generații de găgăuzi care nu-și cunosc limba maternă. Și o gravă problemă la Chișinău.