În curând va apărea, în traducerea Anastasiei Gavrilovici, cartea pentru copii Băiețelul care și-a pierdut bucuria a scriitoarei libaneze Racha Mourtada.
Parcă intrasem într-un ritm firesc al meritocrației. Parcă binele a biruit răul. Parcă am trecut de toate belelele Kremlinului. Parcă viața culturală intrase într-un făgaș corect. Parcă doamna Nemerenco a fost cea mai bună ministră a Sănătății din toate timpurile (am apucat cu părinții mei toate etapele spitalelor noastre de la începutul anilor 2000 până pe 9 mai curent, ultimul e personal). Parcă ministrul Prodan a fost prezent la mai multe evenimente culturale decât toți miniștrii de până la el, parcă au fost aprobate proiecte și inițiative culturale care au trenat din anii 2000, parcă eram în „ai cultură, ai viitor”. Parcă distincțiile statale se dădeau pe merite. Parcă s-au adunat atât de multe ghinde că ne ajungeau până la intrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană în 2028.
Dar, nu știu cum, am ajuns ca veverița din cartea scriitoarei libaneze. Am uitat unde am îngropat ghindele.
Și va trebui să pornim în căutarea lor. Poate descoperim mici bucurii.