De obicei, cărțile devin cărți după ce autorul trimite la editură manuscrisul.

Cartea lui Viorel Mardare (Posmotrel) a apărut altfel. Prin martie 2020 imperiul netului era dominat de pandemie și de Viorel. În fața pandemiei eram neputincios, iar în fața discuțiilor despre Viorel, la un an de la moartea lui, am crezut că pe lângă empatia totală a cuvintelor, e nevoie și de un efort. Să încercăm să adunăm textele împrăștiate ale lui Viorel din lumea virtuală într-o carte. Ca s-o pipăi. S-o găsești undeva pe noptieră. Frica din Jilțul vulturului, când tot Mexicul rămâne fără energie electrică și lumea revine la scrisorile scrise de mână, mi-a fost accentuată de covid.

Căutarea textelor prin mațele netului le-a făcut Marina Darii și Dorin Onofrei. Noroc că Eugen Luchianiuc a restabilit blogul lui Viorel, dispărut și el printre cifre-cifre și ne-a ușurat căutarea. Angela Mardare, sora lui Viorel și colega mea de facultate, a păstrat și are grijă de contul lui Viorel de pe facebook. La VIP magazin, unde Viorel a ținut un timp o rubrică, am găsit o parte din textele sale. Unele numere ale revistei nu le avea nici redacția. Am apelat la Biblioteca Națională, care nu le avea nici ea. Le-am găsit la Camera Națională a Cărții. Câte un singur exemplar de număr. Fără dreptul de a le scoate din incintă. Mulțumim, Renata, pentru deschidere și ajutor.

Marina Darii a cules și a adunat tot ce a găsit cu numele lui Viorel Mardare sau Viorel Posmotrel. Dorin Onofrei a făcut selecția, a lăsat o parte din texte în afara cărții, le-a adunat pe teme, compartimente. A tradus și a pus note, acolo unde era cazul. Cu pedanterie. Doar iobanavrot a lăsat ca înjurătură rusească.

Apoi am rugat o doamnă distinsă, care l-a cunoscut pe Viorel, să scrie câteva cuvinte pentru coperta a IV-a. Apoi am rugat pe un domn, care l-a cunoscut pe Viorel, să scrie câteva cuvinte pe coperta a IV-a. Apoi l-am rugat pe al domn, pe altă doamnă. Dar toți erau prinși în iureșul vieții. Apoi Dorin Onofrei a venit cu un citat din Viorel pentru coperta a IV-a. Apoi, după demisia ministerială, l-am rugat pe Marcel Spătaru să scrie câteva cuvinte despre Viorel. Și a doua zi le-a scris.

Așa a apărut o carte rotundă & frumoasă. După doi ani de muncă, ascunsă de ochii lumii și departe de imperiul netului. Nimic eroic. În ani de pandemie și ani de război. Așa erau timpurile, de Viorel Mardare (Posmotrel).