La sfârșitul lui septembrie pe Netflix a fost lansat documentarul Aromele Moldovei (Flavours of Moldova), realizat de jurnalistul britanic Charlie Ottley, care are și cetățenia română. Aromele este o continuare firească a documentarului Aromele României.

Documentarul a fost primit cu entuziasm de presa noastră. Ca pe o platformă globală de promovare culturală și turistică. Patriotismul local s-au umflat în piept, a prins aer și s-a rostogolit peste Himalaya, Alpi, Anzi, Atlasuri și alte vârfuri ale planetei Pământ. Republica Moldova era pusă pe harta turistică a lumii.

Olandezul Huisman, alias Brad Pitt de Moldova, și-a câștigat un partener mult mai influent și global decât acel minunat spot despre turismul de prin părțile noastre.

Ne-a scăpat doar un fleac din cucerirea Netflexului global. Aromele Moldovei este distribuit geografic doar pe teritoriul Republicii Moldova și României.

E ca pe timpurile de glorie ale traducerilor scriitorilor noștri în limbi de circulație internațională (engleză, franceză, spaniolă). Doar că edițiile apăreau la editurile din Chișinău. Se distribuiau în librăriile din Chișinău. Și se cumpărau/citeau de doi-trei „englezi” sau „francezi” locali. Impactul părea global. Dar era ca datele meteo de vară. Local, ploi de scurtă durată.