Președintele Ghimpu și-a uitat telefonul mobil într-un hotel din Portugalia. Guvernatorul Drăguțan și-a pierdut paltonul la Bruxelles. Delegația moldovenească a obținut aproape 2 miliarde de euro de la comunitatea europeană pentru investiții în infrastructura drumurilor, pușcării ș.a.m.d.. Au uitat să negocieze pentru proiecte culturale. Poate niște cenți pentru bibliotecile din pușcăriile europene ale plaiului natal. Au uitat.
Uitasem. Și eu. Ministrul Hotineanu a încercat să interzică fecundarea in vitro în clinicile particulare. Fecundarea in vitro se face numai prin Hotineanu. Însămânțarea viitorilor cetățeni ai Moldovei să fie statalistă. În acest fel vom construi un stat fericit. Și plin de moldoveni. Cu drumuri. Cu pușcării. Cu întreprinderi mici și mijlocii.
La carte vom reveni în mileniul trei. Dacă nu uităm.
Comandă prin telefon 068 555 579 de luni până vineri: 09.00 - 17.00
Mircea
Este deja un lucru bun Gheorghe, ca poti publica acest articol. Ai dreptete,investitiile in sanatatea spirituala a natiunii sunt cele mai necesare si cred eu, cele mai rentabile. Uitarea este ca si eroare, omeneasca, numai perseverenta o face diabolica. Sa vedem ce va fi mai departe.
Gheorghe Erizanu
@Mircea: Nici nu pun la îndoială bunele intenții ale actualei guvernări. Nici nu vreau să-mi închipui că vor să revină la vechile metode. Vreau și încerc să trăiesc într-o normalitate. Am mai avut această senzație în perioada guvernului Druc, când consilierul său și-a pierdut geanta cu documente printre brazii din coasta casei guvernului. Am mai trecut prin această normalitate în perioada guvernului Sturza. Credeam că este o normalitate ireversibilă. Greșit. Teroarea marasmului komunist din ultimii doi ani a fost aproape ca cea a marasmului sovietic din ultimii ani de până la Gorby. Atât că diferența era mare și dureroasă pentru mine. Komuniștii moldoveni ajungeau mai repede la mine, datorită distanței geografice mici, decât marasmaticii komuniști sovietici. Iar la moș Ion komuniștii moldoveni ajungeau lustruiți de pe ecranele tv-urilor de buzunar.
Oxana
prin ’96, când mergeam în clasa I, în satul meu, ca şi în celelalte comune “prospere” din Moldova, era un magazin mare de cărţi Luminiţa.
Zilnic, revenind de la şcoală treceam pe-acolo şi “căscam gura” ore în şir la tot ce se găsea la vitrine, mai ales la cărţi de colorat. Uneori se-ntâmpla să mai cumpărăm ceva, alteori ieşeam din librărie înghiţând în sec. Atunci erau cărţi, erau librării, nu erau bani.
Acuma nu sunt nici bani, nici cărţi, nici librării. Cred că e de datoria statului să investească în reabilitarea acestui segment. Nu ducem lipsă de oameni de afaceri, dar câţi dintre ei se încumetă să investească într-o editură, într-o librărie ?
Gheorghe Erizanu
@Oxana: O editura sau o librărie nu trebuie privite ca niște vițeluși pe care trebuie să-i adape statul sau mecenații. Sunt agenți economici. Statul este obligat să privească altfel decât s-a privit până acum la carte. Cartea trebuie să fie prioritară. Nu agenții economici. Agenții economici trebuie să funcționeze conform Codului fiscal. Dacă sunt priviți altfel, atunci apare corupția și editurile iubite.
Zenu
Ai „uitat” să menționezi că statul n-a uitat educația (care e drept trebuie optimizată), nici asistența socială (care trebuie țintită), nici justiția (care trebuie finanțată ca să nu treacă la „auto-finanțare”), nici apa potabilă și canalizarea. Deci sunt multe lucruri pe care Moldova n-a uitat să le ceară, nu poți reduce tot pachetul la drumuri și pușcării – e necinstit.
Dar când zici de carte, ai în vedere ce? Biblioteci? Căci de fapt ele sunt menite să asigure accesul la carte.
Gheorghe Erizanu
@Zenu: Statul n-a uitat nici justiția, nici educația, nici apa potabilă. Și multe altele. Când zic carte am în vedere carte. Poate fi un complex de acțiuni. Nu sunt pentru revigorarea fostelor „Luminițe”. Economic nu sunt viabile. Sunt pentru carte în biblioteci. Sunt pentru promovarea lecturii. Sunt pentru dotarea celor 1500 de biblioteci cu carte. Multe dintre ele trăiesc din donații. Bibliotecile din satele cu primari șmecheri demult nu mai au bani pentru achiziție de carte. Cartea este la coada priorităților. Din aceste considerente prioritar sunt pușcăriile, organele represive. Cartea nu are nevoie de bani mulți. Are nevoie de o atitudine. Oamenii noștri cu bani au mai multe mașini în curte decât cărți în bibliotecile personale.