7 aprilie 2009 a fost revoluție pentru tinerii naivi și frumoși. Ei au vrut să creadă că au un viitor. Ei acceptau să li se fure o bucată de revoluție. Pentru un viitor un pic știrbit. Dar un viitor. Ei au ieșit în stradă pentru o speranță.
7 aprilie 2009 a fost lovitură de stat pentru Voronin & Ko. Ei nu aveau nevoie de un alt viitor decât prezentul lor de până în 7 aprilie. Au condus Republica Moldova 8 ani de zile ca secretari de partid dintr-un raion departe de Chișinău. Ei credeau că fac bine. De fapt, ei au irosit oportunitățile, care niciodată n-au fost atât de multe în această zonă. Și într-un timp atât de scurt.
7 aprilie 2009 a fost răbufnirea instinctelor animalice pentru tetușki. Și niște bani de bere și vodkă.
7 aprilie 2009 a fost răbufnirea instinctelor animalice pentru polițiștii din „coridoarele morții”. Acei polițiști au ucis meritele și jertfa polițiștilor care au apărat Republica Moldova la Nistru în anii 90. Ei au ucis memoria polițiștilor uciși la Nistru. La 7 aprilie 2009 polițiștii au fost transformați în mercenari și călăi.
7 aprilie 2009 au deschis pentru cei care au furat revoluția perspective nebănuite.
7 aprilie 2009 a însemnat pentru organizații oculte testarea noilor metode de luptă pentru putere.
Dar 7 aprilie 2009 rămâne, Oleg Krasnov, revoluție. Pentru tinerii care au crezut că au un viitor. Deoarece le-am furat viitorul, să le lăsăm, totuși, revoluția. Care a fost a lor. Căci noi suntem prea bătrâni și fricoși.