Ion Barbu
Ion BARBU (1895, Cîmpulung Muscel – 1961, București), poet și matematician român. Studii la gimnaziul „Dinicu Golescu” din Cîmpulung, după care se înscrie la liceul din Pitești. Urmează cursul superior la liceele „Gh. Lazăr” și „Mihai Viteazul” din București. În 1914, se înscrie la Facultatea de Știinţe din București, iar în 1921 obţine o bursă de studii la Göttingen (Germania) pentru susţinerea doctoratului. În același an îi apare volumul După melci. Din 1926, este asistent la catedra de geometrie analitică de la Facultatea de Știinţe din București, totodată funcţionînd ca profesor suplinitor la liceele „Spiru Haret” și „Dimitrie Cantemir”. În 1929 își ia doctoratul în matematică, iar în toamna aceluiași an predă editurii Cultura Naţională manuscrisul volumului Joc secund, care va apărea în 1930. Este membru fondator al Institutului de Matematică al Academiei Române (1948). În 1956 publică volumul Teoria aritmetică a idealelor, iar în 1958 definește „Spaţiile Barbilian”. Se stinge pe 11 august 1961 și este înmormîntat la cimitirul Bellu.
