Librarii, editorii, scriitorii, factorii de decizie din Chișinău au tot susținut și susțin: cartea pentru copii e la mare căutare. De mai bine de un sfert de secol. Sau de o juma de secol. Avem Salon Internațional de Carte pentru copii. Avem Premii cu duiumul la Salon. Avem un juriu de 50 de oameni. Avem copii aliniați, intrați, ieșiți din salon. Avem cartea-surpriză. 15 mii de exemplare distribuite gratuit copiilor. Avem premii ale Uniunii Scriitorilor pentru cartea pentru copii. Avem editori menționați. Avem librării pline cu carte pentru copii. Parcă avem de toate.
– Carte de 5 lei aveți?
-Avem.
– Dar carte ieftină, cu toate poveștile lui Creangă aveți?
– Avem.
– Dar carte ieftină cu toate poveștile din lume aveți? Și cu desene. Și să fie color! Și cartonată! Dar până în 50 de lei!
– Avem.
Așa ne-am trezit că ceea ce credeam ieri că aveam, azi credem ca nu mai avem. Uniunea Scriitorilor a organizat o amplă conferință „Literatura pentru copii: realizări și perspective”. Au fost chemați și doi editori. Ca să explice de ce scot cărți pentru copii de „o valoare îndoielnică”.
A fost adoptată și o rezoluție cu șapte solicitări:

1. Editorii să fie obligați, printr-o decizie de guvern, să-și coordoneze programele editoriale cu uniunile de creație.
2. Camera (scris greșit Casa) Națională a Cărții să nu elibereze editorilor ISBN fără aviz de la USM.
3. Ministerul Educației să creeze un site cu recenzii pe cărțile pentru copii.
4. Elaborarea unui mecanism de achiziționare a cărților.
5. Teleradio Moldova să includă emisiuni cu dezbateri pe carte pentru copii.
6. Crearea unei comisii cu membri ai USM în cadrul Ministerului Educației pentru evaluarea manuscriselor propuse spre editare din bugetul de stat.
7. Ministerul Educației să solicite Institutului de Științe ale Educației o colaborare mai strânsă între toate părțile interesate de îmbunătățirea manualelor școlare.

Rezoluția a fost semnată de scriitori, critici literari, profesori, pictori, bibliotecari, directori, președinți și de reprezentanții celor două edituri, care scot cărți pentru copii de „o valoare îndoielnică”.
Ce vor scriitorii în 2016?

1. De a delega Guvernul Filip să-i facă pe scriitori comisari pe culoare și cuvinte, cu drepturi, fără costuri personale, de a coordona costurile altora.
2. De a delega comisari estetici la Camera Națională a Cărții.
3. De a delega eforturile altora să facă recenzii și cronici de carte, care ar trebui să apară în revistele literare sau portalurile unde dau rezoluții.
4. De a delega altora elaborarea unui mecanism de achiziție de carte. El există. Dar nu se respectă.
5. De a delega altora costurile pentru elaborarea unor emisiuni tv sau radio.
6. De a delega Ministerul Educației… Editarea cărții naționale e prerogativa Ministerului Culturii. Care are Legea activității editoriale și cea de editare a cărții naționale. Pentru a evita comisari în lege sunt reprezentanți (câte unul) și din partea Uniunii Scriitorilor, și din partea Pen-Clubului ș.a.m.d.
7. Această delegare e responsabilitatea directă a instituțiilor respective. E din fișa de obligații.

Ce nu vor scriitorii?
Să-și asume responsabilitatea și să-și facă meseria direct. Să ofere premii puține. Pe merite. Să publice cronici de carte în ziare, reviste. Să fie la curent, cel puțin, cu aparițiile editoriale. Să le penalizeze pe cele proaste. Să le menționeze pe cele bune. Să cunoască lucrurile care s-au mai făcut în acești ani. Au fost elaborate legi care astăzi funcționează la Ministerul Culturii mult mai bine în interesul cărții decât în perioada când, fără lege, în baza unei scrisori USM, cu listă de cărți ale scriitorilor, care începea an de an, din oficiu, cu prima carte: cea a președintelui USM, se făceau cărți din bani publici la cele două edituri de stat, fără niciun concurs, pe care nici bibliotecile nu voiau să le ia.
Noapte bună, copii! Vin comisarii! Lista e în Revista literară nr. 04/2016, publicație de literatură și dialog cultural.