E toamna bugetului.
De obicei, cei de la finanțe se gândesc la pensiile și salariile bugetarilor. În primul rând. Banii pentru cultură se vor pierde pe la coadă. E o toamnă obișnuită pentru bugetul Republicii Moldova din ultimii douăzeci de ani.
De aia după 20 de ani avem:
– un fost președinte de țară care „bate doba” prin Chișinău;
– pensionari care își ocupă timpul cu așteptatul unei pensii mizere;
– parlamentari care scapă cuvântul „blea” pe lângă tribunele parlamentului;
– politicieni care se „putănesc” prin viața noastră politică;
– scriitori cu opere subțiri care sunt declarați mari scriitori ai Chișinăului;
– arhitet-șef de urbe care îi zice unui mare arhitect francez că această clădire, poate voi nu știți de așa ceva, e empire;
– analiști politici care sunt gata să coloreze roșul în verde, verdele în albastru și ghinda s-o facă trandafir;
– mame care luptă în stradă pentru ca odraslele lor să aibă dreptul fundamental de a copia la bac. Ș.a.m.d.
Unele popoare, cu câteva sute de ani în urmă, au investit în cultură. Și milioane de turiști lasă bani zi de zi în Paris, Roma, Florența, Praga. Ar putea să nu producă nimic. Azi. Banii vin ca o dobândă grasă pentru pensii, salariile bugetarilor, drumuri, agricultură ș.a.m.d.
E toamna bugetului. Și în acest an nu vor fi bani pentru cultură. Pensiile și salariile bugetarilor sunt în top.
Voi fi bătrân. În Republica Moldova. Și va fi toamna bugetului. Și finanțele vor zice că prioritare sunt pensiile. Va trebui să mă bucur. De grija statului. Pentru mine. Voi aștepta pensia. Apoi iar voi aștepta pensia. Va fi un alt președinte care va „bate toba”, vor fi alți parlamentari care vor scăpa câte un „fuk you”, vor fi alți scriitori declarați mari, iar cei mari de azi uitați, copilele de azi vor fi mamele care vor cere în continuare dreptul la copiere al iubitelor odrasle la bac.
Iar eu voi aștepta pensia.
Comandă prin telefon 068 555 579 de luni până vineri: 09.00 - 17.00
Mircea
Chestiunea cu pensiile e de actualitate si în afara RM. Se mareste durata cotizatiilor si se îndeparteaza vîrsta de iesire la pensie. Nu am datele, dar posibil ca vîrsta de pensionare în unele tari din occident e mai înaintata decît cea din Republica Moldova. Se mai tine cont si de marirea longevitatii. Dar dupa cum în RM cei apti de minca, adica cei ce cotizeaza, sunt plecati, iar batrînii sunt în proportie mai mare, cine sa contribue? Pe turizm nu poti miza. Exemplul Greciei. Si cultura politica fiind în faza embrionara, ori poate ceva mai avansata nu aranjeaza deloc lucrurile. Deci îmi vine ideia ca cea mai rentabila afacere ar fi sa te bagi în politica… daca nu ai valori. Dar ce valori Gheorghe, cînd un presedinte batea si mai bate doba.
Gheorghe Erizanu
@Mircea: Vârsta de pensionare în Germania era de 63 sau 65 de ani încă după primul război mondial. Grecii sau francezii se revoltă la un veac de când nemții lucrează cu 3 ani mai mult. Grecii trăiesc din turism. Altfel RM nu era cea mai săracă țară din Europa.
Mircea
De acord. Ma gîndeam la criza din Grecia si ca turizmul ni e deajuns, e circumstantial. Nu e ca fabricarea Mercedesurilor. La fracezi este turizmul, gastronomia cu vinul, industria de lux, tehnologia, aeronautica, nuclearul si tot nu e simplu. Dupa palatele care cresc ca ciupercile nu prea crezi în ideia de cea mai saraca tara din Europa. Este un clivaj undeva.
Gheorghe Erizanu
@Mircea:Nici nu suntem. Am ieșit, conform ultimelor statistici, din coada Europei. Am lăsat-o altora.
Zenu
Bun de știut: Cultura papă 1,1 miliarde lei anual sau 2,7% din bugetul public național. Mai mult decât justiția care primește doar 613 milioane lei (1.5% din buget). Mai mult decât mediul 392 milioane lei (1% din buget). Mai mult decât apărarea căreia îi revin 325 milioane lei (0.8%). Campionii cheltuielilor publice sunt pensiile, învățământul și sănătatea – dar încearcă să te atingi de ele…
Gheorghe Erizanu
@Zenu: Merci mult de completare.
Elena B. Man
Problema este (relativ) ușor rezolvabilă, dacă oamenii înțeleg un fapt simplu. Imensa majoritate a programelor de pensionare au fost concepute când speranta de viață fusese sensibil mai joasă. Oamenii trăiau, în medie, doar 60-65 de ani (speranța de viață a anilor 1950 și 1960, cam peste tot), iar astăzi aceeași medie trece bine peste 70 de ani, apropiindu-se de 80 de ani (în unele țări). Peste tot, femeile trăiesc în medie, câțiva ani mai mult.
Care este soluția logică de salvare a acestor “programe,” devenite volens-nolens “scheme piramidale”? Mărirea relativ proporțională a vârstei de pensionare. Ori micșorarea sensibilă a drepturilor cuvenite celor pensionați.
Tertium non datur.
Zenu
@Elena Așa este. Dar oamenii întrați în drepturi nu le cedează ușor. Nu prea am văzut pensionari care să renunțe la muncă odată ajunși la vârsta de pensionare, dar nici la pensie, evident, nu i-ai convinge să renunțe.