Vineri l-am văzut pe un ziarist. De la o publicație roșie. Era foarte încrâncenat. Maxilarele mestecau intens toate problemele țării. Doamne ferește să nimerești printre jocul de mușchi faciali. Am fost colegi. Am vrut să-l salut. Demult nu mai urmăresc atent mass media. Dar el tot mesteca la mușchi. Și atunci mi-am adus aminte de fața mea. O replică despre zâmbet. Sper că nu mestec chiar atâtea probleme. Au fost timpuri și mai bune. Recunosc. Dar nu se sfârșește lumea la mestecatul mușchilor. Vor trece toate. Politicienii se vor împăca. Ei tot timpul s-au împăcat bine. Mai nou văd că circulă o fotografie cu Lenin și Hitler jucând șah într-o țară europeană. Nu e vorba de Rusia.
Iar Bonci-Bruevici tot mesteca la mușchi.