La începutul secolului XXI lumea a avut 20 de ani de aur. Oportunitățile de dezvoltare s-au deschis ca niciodată. Economia a crescut. Tehnologiile s-au dezvoltat. Oamenii au trăit mai bine ca niciodată în istoria lor. Țările și-au mărit PIB-ul ca niciodată. Guvernele au făcut reforme structurale. Georgia a fost atunci o țară norocoasă. Saakașvili a reușit reformele lui curajoase și esențiale pentru un stat.
Doar cetățenii Republicii Moldova au ales un guvern, care în loc să folosească oportunitățile de dezvoltare care au apărut, a preferat să revină la statul din perioada brejnevismului târziu. A fost o întoarcere într-un URSS administrativ și cu o economie condusă manual.
Nu sunt sigur că premierul Sturza are dreptate atunci când spune că în 1999 Republica Moldova urma să fie cuplată cu România pentru a intrat în Uniunea Europeană odată. Probabil. Dar, cu siguranță, anularea reformei teritorial-administrative din 1999, operată imediat după instalarea la putere a comuniștilor, a aruncat Republica Moldova cu 50 de ani în urmă. Iar viitorul a rămas încremenit într-o gospodărie țărănească care produce exact atât cât consumă. Și niște știuleți suplimentari pentru șoareci și alte rozătoare. Președintele Voronin a văzut în revenirea de la județe la raioane o posibilitate de a colora în roșu APL-urile și a consolida puterea comuniștilor și la nivel local. N-a fost grija pentru cetățeni. Acest argument e pentru poezii rostite în fața clasei.
Nici Guvernul Gavriliță, nici Guvernul Recean nu au avut ca prioritate reforma administrației publice locale. Scuzele pertinente au fost pandemia, apoi războiul ruso-ucrainean, refugiații, apoi atacul hibrid al Rusiei asupra Republicii Moldova. Și, poate inconștient, dorința de a păstra majoritatea parlamentară a PAS-ului în alegeri.
Guvernul Munteanu nu a venit nici el cu reforma administrației publice locale ca prioritate. Justiția și creșterea economică au fost prioritățile anunțate. Intenția e nobilă. Doar că punem sania în fața calului. Vasile Tofan are dreptate. Fără o conștientizare că reforma administrației publice locale este esențială pentru Republica Moldova nu putem reforma justiția și nici să creștem economia. Avem nevoie de o altă anatomie a statului. Ca să ne rupem de carcasa URSS-ului. E ca schimbările de la Homo Habilis la Homo Sapiens. Actualul corp proiectat nu ne mai permite să avem craniul teșit, șoldurile late, antebrațe și gambe scurte.
Amalgamarea benevolă decurge lent și mai mult pe rețelele de socializare decât în realitate. Primarii se opun deschis sau într-o luptă de partizani amalgamării. Fără o asumare clară și tranșantă a reformei administrației publice locale de către partidul de guvernare, partidele din opoziție și asociațiile primarilor încearcă să-și atragă simpatia cetățenilor prin populisme de genul „mai aproape de fiecare cetățean” sau „salvăm satele”.
Senzația pe care o lasă în spațiul public această reformă e că nici la numărul unu din Piața Marii Adunări Naționale nu este conturată o reformă clară a administrației locale. Sunt închipuiri și imagini prin ceață. Un fel de „se vede o pânză albă în zare”.
Propunerile lui Vasile Tofan sunt astăzi, de departe, cele mai clare:
1. Dezicerea de nivelul doi în cadrul reformei APL (dispariția raioanelor);
2. Crearea municipalităților în actualele centre raionale;
3. Reformă dictată de centru și renunțarea la amalgamarea benevolă.
Ca model e luată reforma APL-ului din Lituania. O primărie viabilă are nevoie de 45-60 de mii de cetățeni.
Mă tem că în Republica Moldova câteva raioane nici nu trag de primării după modelul Tofan, a se citi modelul Lituaniei sau Irlandei: Taraclia, Dondușeni, Șoldănești, Dubăsari, Basarabeasca.
Cazurile Taraclia, Dubăsari și Basarabeasca pun în cadrul acestei reforme și problema integrării celor două maluri ale Nistrului. Dar deschid și soluții. Depinde cum vrei să privești lucrurile.
Este esențial ca reforma administrației publice locale să fie nu doar administrativă și teritorială, ci și fiscală. Și fără compromisuri politice. O reformă făcută pe jumătate va deveni un balast pe care îl vom resimți peste ani.
(Pentru Veridica)