Marea Dictare Națională din acest an a fost un succes al Ministerului Educației și Științei. Și al cetățenilor Republicii Moldova. În piață au fost 1800 de oameni. Cu această ediție, a doua, se conturează o tradiție frumoasă pentru Ziua Limbii Române.

Pentru istorie: inițiativa pentru o dictare națională, după modelul francez, îi aparține Luciei Culev, pe când era șefa Direcției Cultură Chișinău. Începutul a fost timid.

Textul acestei ediții a fost bine ales din volumul Școala vieții, de Spiridon Vangheli. E un omagiu adus autorilor Abecedar-ului din anii 70. (Am pus un fragment la coadă. Corectat, redactat. Vorba lui Vangheli, vasăzică, să fie.)

Cum aleg textul pentru dictare francezii? Anunță cu mai bine de o jumătate de an înainte concurs pentru textul dictării. Scriitorii participă. Este un mecanism eficient de promovare a propriilor cărți. Este un preludiu al dictării. Concursul este organizat de către televiziunea franceză. Și este o onoare pentru orice scriitor ca textul său să fie citit la La Grande Dictee des Jeux.

Numele celor cinci învingători ai actualei ediții (notă maximă) sunt: Ludmila Motricala, studentă; Natalia Cojocaru, cadru didactic; Angelica Tonu, juristă; Victoria Burca, studentă; Măriuța Nistor, jurnalistă. Au fost premiați și 122 de participanți (nota 9). Ne bucurăm pentru ei.

Pentru viitoarele ediții, așa cum e firesc limbii române, se scrie în față prenumele, apoi numele. Tradiția maghiară pune numele de familie în față, apoi prenumele: Keszeg Agnes, după cum semnează ilustratoarea volumului Goldie pleacă în vacanță, de Cristian Fulaș. Numele de familie, apoi, rareori, prenumele au fost în armata sovietică. Și, inexplicabil, în rând, pe toate crucile mormintelor din Republica Moldova.

Dictare 2024

Văzând că intru în curte cu doi oameni, tata s-a înviorat. Așa e la noi de când m-am trezit pe lume. Când vine un oaspete, parcă se aprinde lampa în casă.

Musafirii erau niște prieteni vechi de-ai mei, dar tata îi știa numai din auzite.

Cel cu pălărie, zâmbăreț, era celebrul pictor Igor Vieru, celălalt, dus pe gânduri și cu capul descoperit, cunoscutul poet Grigore Vieru.

Trei ani am lucrat împreună la un abecedar nou și iată că am venit în satul meu să le dăruim acest abecedar copiilor din clasa întâi.

– Bună ziua, și-a scos Igor, cuviincios, pălăria în fața tatei, iar Grigore s-a aplecat și i-a sărutat mâna.

– Demult voiam să te văd, moș Ștefan, i s-au luminat ochii lui Grigore. Mata vii din alt ve

– Ehei, acolo avem toți rădăcinile, a răspuns tata.

Apoi, ne-am grăbit către școală. L-am luat și pe tata cu noi. Când mă uit, el ține subsuoară abecedarul cu o lună în urmă. Vă închipuiți, mai nu mi-au dat lacrimile, la 81 de ani merge la școală cu abecedarul lui.

– Vasăzică, aici la voi în sat s-a născut Guguță? a întrebat Grigore Vieru.

– Da, la noi, au răspuns copiii. Și cușma lui e din sat de la noi, că avem și oi.

Dar ia să vedem și ce face o pasăre din abecedarul nostru.

„Pe ramul verde tace
O pasăre măiastră,
Cu drag și cu mirare
Ascultă limba noastră.”

– De ce pasărea tace și ascultă cu drag și cu mirare „limba noastră”?

– Pentru că-i frumoasă, au răspuns copiii.

– Dar știți voi ce ar mai face pasărea?

„De-ar spune și cuvinte
Când cântă la fereastră,
Ea le-ar lua, știu bine,
Din limba sfântă-a noastră.”

– A, iată de ce e sfântă limba română, s-au bucurat copiii.

– Da, e sfântă și pentru că e limba mamei, a tatei, a bunicilor voștri. E limba lui Mihai Eminescu. E limba lui Ion Creangă.

– Ei, v-am spus eu că abecedarul acesta e foarte interesant, răsfoia pictorul Igor Vieru manualul.

Eu, între timp, am dăruit tuturor copiilor câte un abecedar cu autograf.