În 2008, la Editura Cartea Moldovei, editură de stat, apăreau primele două volume din Opere în 8 volume, de Ion Druță. În 2009, la aceeași editură, apăreau volumele III și IV. După o pauză de câțiva ani, în 2013, la Editura Lumina, editură de stat, apăreau încă două volume, V și VI. În 2014, fără editură, la Combinatul Poligrafic din Chișinău, aveau să apară volumele VII și VIII.
Aceste volume m-au făcut, într-o dimineață devreme, toamna, să mă întâlnesc cu Ion Druță în apartamentul său din Chișinău. Corectura și redactarea lor mi s-a părut excesivă, balanța fiind împinsă spre un moldovenism primitiv. Nu sunt adeptul nici redactării celor 4 volume din Ion Druță din anii 80, când, după mine, s-a exagerat în românismul lui Ion Druță. Expresiile neaoșe fiind înlocuite de cele din dicționare. În acea ediție a fost eliminat și Bulgăre, unul dintre cele mai interesante personaje druțiene. Nu știu dacă moș Bulgăre a fost eliminat de Ion Druță sau de cei doi foarte buni redactori ai acelei ediții: Eugen Lungu și Valentin Guțu.
Druță m-a primit rece. Nu avea încredere în editurile private. Avea deja 8 volume scoase în tiraje de la 5000 până la 3000 de exemplare, cel puțin așa știa el. Eu am venit să-i propun să scoatem romanele, cărțile separat. Într-o redactare atentă, fără extreme lingvistice. În tiraje de 500 exemplare. Argumentul meu, atunci când el mi-a spus că are deja cele 8 volume din Opere a fost: dacă găsiți vreun exemplar din cele opt în librăriile Chișinăului, atunci eu îmi retrag oferta. Altfel rămâne în vigoare. I-am lăsat numărul de telefon și am plecat. Librăriile se deschid la 9. La 9 și un sfert m-a sunat. Am semnat acordul. Așa a început seria Ion Druță la Editura Cartier. În lectura atentă, lentă a lui Dorin Onofrei.
Majoritatea mesajelor au fost pe mail. Dacă adresarea era ”Dragă Gheorghe”, atunci aveam o scrisoare caldă. Dacă adresarea era „Stimatele domnule Ierizeanu”, atunci aveam o scrisoare plină de reproșuri.
Au fost mesaje cu subiectul „Telegramă”: „Rog anularea contractului. Cu respect, Ion Druță”. Au fost răspunsuri telegramă: „Confirm primirea telegramei. Cu respect, Gheorghe Erizanu”.
Cu două săptămâni înainte de moarte, lăsând ordine în lucruri, cam cu un an în urmă, Ion Druță mi-a trimis „Foaie de parcurs pentru completarea operelor”. Cele 8 volume, apărute câte două pe an la edituri, întreprinderi de stat, urmau să fie completate cu încă patru.
Astăzi, la un an de muncă, în librăriile bune din Republica Moldova găsiți ultimele patru volume din Opere de Ion Druță. Sunt memoriile, amintirile publicate de Ion Druță după 2015. Conține și Conferința „Apostolul Pavel” din 1994. Textul a fost cules cap-coadă de pe o carte machetată ca în anii 90. Mariana Pagu, redactorul volumelor, a făcut o muncă imensă. Am verificat textele cu primele 8 volume. Erau fragmente, texte, care apăreau și în primele volume și erau și în ultimele patru. Marina Darii a introdus deosebit de atent corecturile. Vitalie Coroban a ținut cont de machetarea primelor 8 volume. Am respectat stilistica, designul, tipografica. Am unificat tacit ceea ce trebuia unificat. Am pus peliculare mată acolo unde ceilalți au pus lucioasă (nu pot trece peste excesul de luciu), am lăsat hârtie offset acolo unde punem în mod obișnuit bookpaper, am lăsat formatul așa cum a fost început, chiar dacă se cere un format mai prietenos. Ne-am onorat datoria față de una dintre ultimele cerințe ale lui Ion Druță.
Tirajul e scurt. Sunt 600 de exemplare.
