Dragă domnule Mateevici,

Află că, de curând, Seminarul Teologic unde ai învățat tu, va reveni în custodia bisericii ortodoxe. Eu mi-am găsit un loc aici, printre alte cărți vechi. Dintre celea care oamenii noștri trebuie „să șteargă praful, mucegaiul”. Moldovenii nu prea dau buzna pe aici. Vorba vecinului meu Cantemir. Nu prea sunt iubitori de carte. Stăm cuminți pe aici la temperatură constantă și plăcută. Nimeni nu știe de noi. Nici nu prea vin alte tomuri proaspete ca să ne țină de urât. Suntem tot cei vechi.

Arogant, ca un catolic de Lentz, stă lângă noi tomul grecesc Comentarii la opera lui Aristotel, realizat de Donati Acciaioli în 1566, la Veneția.

Pitită printre cărți, cuminte și mititică, că nici nu o vezi, stă o carte cu un verset în arabă din Coran. A încăput în 9 pe 11 milimetri. Nici nu zici că e carte.

Am, printre vecini, și cea mai barosană carte. Are 3000 de pagini în slavonă, făcută de călugării din peșterile Lavrei Kîievului.

Ne omorâm timpul cu citate din paginile noastre. E o hărmălaie de lumi aici. Se aud vorbe în arabă, în greacă, în slavonă, în română, în latină. De ani buni n-a mai intrat niciun suflet nou. Suntem vreo 3000. Nu murim de plictiseală. Ne cunoaștem fiecare pagină din noi.

Mai nou am intrat în gura târgului. După ce s-a zvonit că clădirea va reveni bisericii.

Actualii guvernanți au zis că vor investi vreo 60 de milioane de euro în pereți noi, cu euroreparație, pentru noi. Că să trăim ca prinții. Sunt avani acești băieți. În 30 de ani n-au găsit niciun milion de lei pentru achiziție directă de carte. Dar pentru mortar și beton găsesc repede milioane de euro.

Dragul meu Mateevici, bibliotecile se fac aici pentru pereți. Niciun preț pe carte. Nu cărțile aleg pereții, ci pereții aleg cărțile în lumea de azi.

Al tău Liturghier, tipărit în Exarhiceasca Tipografie din Chișinău în anul 1815 sub buna îngrijire a lui Gavriil Bănulescu-Bodoni