Interviu de Cristian Teodorescu, Cațavencii, miercuri, 11 ianuarie 2023.

E fondatorul celei mai importante edituri românești din Basarabia. Gheorghe Erizanu, care crede în unire, o face prin cultură. Cum nu crede în minuni, în loc să aștepte un miracol, o pune la cale carte cu carte. Războiul din Ucraina va grăbi unirea? Imposibil de anticipat, dar dacă se tot amînă, cel puțin să nu uităm că vrem s-o facem.

Cristian Teodorescu: De două ori pe an se face și se vede unirea cu Basarabia. O dată la Bookfest, încă o dată la „Gaudeamus”. Prin Editura Cartier, dacă altfel nu se poate. Cum vă merge?

Gheorghe Erizanu: Noi o facem cu încăpățînare în fiecare zi, de la fondarea Editurii Cartier, din 1995. Prin cărțile noastre care sînt de peste un sfert de secol în toate librăriile bune din România și Republica Moldova. Prin autorii Cartier, care nu au frontiere politice. Fie că sînt scriitori români din București, fie că sînt din Brașov, fie că sînt din Chișinău, fie că sînt din Paris, din Bistrița, din Iași sau din Sibiu. De ani buni punem pe coperta a IV-a prețul în lei românești și lei moldovenești. Nu sîntem unioniști de tîrguri și saloane. Noi ne-am făcut munca și în perioada cînd 2-3% din cetățenii Republicii Moldova susțineau unirea în sondajele de opinie de la Chișinău și acum, cînd s-a ajuns la peste 30% din respondenți care susțin Unirea. Nu am fost și nu sîntem mirii unirii care să aștepte legăturile și colacii. Unirea se face în fiecare zi prin selecția cărților, autorilor, prin grija față de ținuta tipografică a cărților scoase. Dacă punem trei culori pe copertă, asta nu înseamnă că apropiem Unirea. Dacă reușim să vindem o carte românească în toate librăriile românești din lume, atunci adunăm și înmulțim numărătoarea de frați.

C.T.: Tîrgul Bookfest de la Chișinău cum se descurcă?

Gh. E.: Bookfest-ul și „Gaudeamusul“ sînt doar niște jaloane în anul editorial, un raport la zi al editurilor. Problema pe care o are „Gaudeamusul“ (tîrgul de la București, n. C.T.) e că măsoară calitatea editurilor în metri pătrați și a împărțit imperial lumea editorială. Este un tîrg de carte construit pe verticală și eu cred că, în lumea cărților, construcțiile sînt firești pe orizontală. Unirea se face și prin Bookfest-ul de la Chișinău. Efortul de a aduce marile edituri la Chișinău este mare și e meritul lui Mihai Mitrică că are energia să aducă un tîrg important de carte în Basarabia. Unirea se face și cu efortul scriitorilor români care ajung la evenimente, la Zilele Literaturii Române, la lansări la Chișinău. Unirea se amînă prin cozile mari la vămile dintre România și Republica Moldova. În acest an, după invazia rușilor în Ucraina, un marfar staționează cîte 3-7 zile în vamă. Polonezii și ucrainenii au făcut vămi comune în februarie. Nouă ni se spune că un stat UE nu poate avea o singură vamă cu un stat non-UE. Au făcut în vară o comisie care să unifice organele de control ale celor două state la vama Albița-Leușeni. Comisia lucrează și acum. Avem grăniceri și vameși separați în continuare la ambele puncte.

C.T.: Ce-ar fi însemnat pentru voi intrarea României în Schengen?

Gh. E.: Tot așteptăm intrarea României în zona Schengen, ca să mai apară un punct suplimentar în negocieri. Altfel, nouă ne merge minunat. În februarie-martie, cînd a început războiul, am stat pe geamantane, am făcut pașapoarte internaționale la cîini și pisici, am golit stocurile de hîrtie și am tipărit cărți pînă în aprilie, apoi am așteptat să fie restabilite sau făcute din nou noile lanțuri logistice de furnizare a hîrtiei, cartonului, vopselelor tipografice. Am amînat Zilele Literaturii Române din mai în decembrie. I-am îmbărbătat pe prietenii noștri din România, care n-au de unde ști că o armată mare nu înseamnă și o armată victorioasă. Eu m-am bucurat și am respirat ușurat după victoria trupelor teritoriale ucrainene ale lui Vitali Kim, fără arme grele și fără tancuri, împotriva aeropurtatelor rusești la Voznesensk. A fost lupta care a oprit rușii la peste o sută de kilometri de Odessa, la nord de Mîkolaev. Am scos Filtre, cartea de articole de cultivare a limbii a lui Valentin Guțu, care acoperă o mare scăpare a DOOM III, care a uitat să dea transliterarea numelor și toponimelor ucrainene în română. Am mai făcut niște lucruri cotidiene: am scos primele trei volume dintr-o nouă traducere din Proust, semnată de Cristian Fulaș, am continuat să scoatem cărți în colecțiile noastre. Am încercat să intrăm într-o normalitate, chiar dacă ea nu prea se vede. Dar după război, după criza energetică, după criza gazelor rămîne doar cultura. Pînă și actele de eroism sau de lașitate se uită. Cărțile rămîn.

C.T.: De cînd cu războiul din Ucraina a crescut numărul unioniștilor. Or fi și rusofoni și găgăuzi printre ei?

Gh. E.: Probabil sînt și ucraineni (e cea mai mare minoritate din Republica Moldova, rusificată în perioada sovietică), și bulgari, și ruși, și evrei. În perioada sovietică, profesorii care predau limba și literatura rusă în școlile din Basarabia primeau salariul cu 50% mai mare decît profesorii de istorie, română sau matematică. Nu știu dacă sînt găgăuzi. Cel puțin, eu știu unul. Dar soarta lor e și mai tragică decît a nemților din Basarabia, care, în urma trocului Stalin-Hitler, s-au întors în Germania în anii ’40, cei rămași au fost duși în Altai. Găgăuzii au fost deznaționalizați complet. Noi am scos cartea fotografului italian Alessandro Vincenzi Găgăuzii. Turcii ortodocși din Republica Moldova în română, engleză și găgăuză. E o carte despre găgăuzi. Nu cunoșteau nici una dintre limbile în care a apărut cartea. Nici găgăuza. În anii ’90, bașcanul Furmuzal a închis grădinițele găgăuze, ceea ce a mai rămas după sovietici, și le-a transformat în grădinițe rusești. Spațiul mediatic găgăuz e dominat de canalele propagandistice rusești (ei nu se supun Audiovizualului din Chișinău). E o situație complicată. Și e nevoie de un efort cotidian pentru revenirea în albia firească a lucrurilor.

C.T.: Propaganda Rusiei prin intermediul localnicilor cum o mai duce?

Gh. E.: În 30 de ani nu s-a făcut aproape nimic pentru siguranța informațională a Republicii Moldova. Ca și în cazul siguranței energetice. Biserica Ortodoxă Rusă funcționează pe teritoriul Republicii Moldova ca un minister propagandistic al Kremlinului. Iar basarabenii au cea mai mare încredere, dacă tot ați făcut trimitere la sondaje, în Biserică. Sigur că propaganda rusă se face și prin intermediul localnicilor. Războiul a forțat Kremlinul să activeze „agenții adormiți“. Poate pînă la sfîrșitul războiului o să-i știm pe toți. Ca fapt divers, actuala ambasadă a Rusiei la Chișinău a fost construită pe fundamentul viitoarei Biblioteci Naționale. Decizia de a transmite locul și fundația unei viitoare Biblioteci Naționale ambasadei ruse aparține localnicilor. Nu au fost marțienii.

C.T.: Unirea din 1918 s-a făcut după un război. Să fie războiul lui Putin ocazia unei noi uniri?

Gh. E.: Dacă găsim un Stere (Constantin Stere, n. C.T.) care e gata, după Unire, să facă pușcărie la București și apoi să fie izolat la Bucov, probabil. Războiul poate fi privit și ca o oportunitate. Dacă intrăm în paralele istorice și populiste, atunci putem face trimitere și la regele neamț al românilor din 1918, și la președintele neamț al românilor din 2022. Problema e alta, de fapt: e gata poporul român să suporte consecințele unei uniri? Eu sînt adeptul pașilor mici și consecvenți. Mă sperie revoluțiile. Noi facem mare tam-tam de 30 de ani la 1 Decembrie sau 27 Martie, apoi uităm cu desăvîrșire de unire pentru restul zilelor, în loc să muncim conștient și perseverent în fiecare zi. Pas cu pas, vorba președintelui.

C.T.: Ce zic diasporenii voștri din Rusia despre Putin?

Gh. E.: Nu vor să zică nimic. E cenzură totală acolo. Se tem să vorbească. Evită discuțiile pe asemenea teme. Riscul de a fi condamnat e de 10-15 ani. Îi înțeleg. Foarte mulți au revenit acasă. Unii și-au trimis copiii, care riscau să fie mobilizați în armata rusă, aici.

C.T.: Dar basarabenii care s-au dus în Occident?

Gh. E.: Basarabenii din Occident sînt în situația cea mai avantajoasă acum. Nu riscă să fie cotropiți de ruși. E răsplata pentru vremurile grele de la începutul emigrației lor. Majoritatea sînt pro-occidentali. Asta nu înseamnă că nu găsim printre ei și mari partizani ai lui Putin sau ai teoriilor conspiraționiste de la Kremlin.

C.T.: Pe cine acuză basarabenii pentru întunericul și frigul din case – pe Putin sau pe Maia Sandu?

Gh. E.: 30% o acuză pe Maia Sandu, 30% îl acuză pe Putin și 30% nu știu pe cine să acuze. Cam așa arată ultimul sondaj credibil din Republica Moldova. Așa arătăm noi. Un pic obosiți de istorie și îmbătrîniți fără a fi fost viguroși și tineri vreodată. Dar eu sînt un optimist incurabil. Nu vreau să cred că sînt un naiv.