„URSS s-a destrămat nu din cauza că i s-au terminat banii, dar deoarece i s-au terminat cuvintele.” Citatul îi aparține lui Arcadi Ostrovski. Și mi l-a arătat cu degetul un ilustru istoric specializat în violența din vremurile lui Ștefan cel Mare.

Putin a înțeles perfect acest adevăr. Și a construit unul dintre cele mai performante imperii propagandistice. De la acapararea NTV-ului lui Gusinski din primii săi ani prezidențiali până la sistarea televiziunii Dojdi (unca tv de opoziție) din februarie 2022 au trecut peste 20 de ani.

Republica Moldova a fost sub asediu propagandistic 20 de ani. 47 de canale rusești zburdă în continuare pe undele statului RM. Muzica care creează fundalul sonor al dealurilor noastre este în continuare cea a lui Gazmanov, Kirkorov & Baskov. Este muzica cu care au crescut și măcelarii din Bucea. (Recomand filmul „Okupant”, realizat din videoruirle din smartfonul unui ofițer rus de către Ukrainskaia pravda; recomand să se facă o comparație dintre Abecedarul din anii 70-80 al lui Vieru, Vangheli & Sainciuc cu abecedarul rus din acea perioada: veți înțelege de ce am devenit diferiți într-un URSS comun).

În locul unei legi sistemice antipropagandă parlamentarii moldoveni au votat interzicerea literelor Z&V și a panglicii Sfântului Gheorghe.

Piskariov, șeful Comisiei Dumei de Stat pentru Intervenţia (nu sunt sigur de traducere, dar poate exprimă corect spiritul, n.m.) Externă, a analizat informaţiile din ultimii cinci ani privind acţiunile discriminatorii şi represiunile directe împotriva presei şi jurnaliştilor ruşi în străinătate. 13 ţări se comportă agresiv cu presa și jurnaliștii ruși: Letonia, Franţa, Republica Moldova, Polonia, Lituania, Ucraina, SUA, Marea Britanie, Georgia, Germania, Canada, Estonia, România.

Piskariov a spus că Comisia condusă de el a analizat situaţia şi pregăteşte propuneri pentru ca Duma de Stat să ia măsuri „în oglindă” în raport cu aceste ţări.

Republica Moldova a acceptat teoria nonviolenții a lui Gandhi, chiar dacă nu știm de ea. Fără armată, fără antipropagandă sistemică, fără contraspionaj, cu drujbe în loc de Javelin, dar cu comisariate militare și cu oficialități cu poșta mail.ru, cu Yandex.Go, cu Yandex, primul motor de căutare și, ca bonus, cu căpșunile lui Kirkorov.

Totuși, suntem niște încăpățânați. Doar 30 la sută vor să intre în conturul hărții ruse.

Acest text este despre o carte. În curând, la Editura Cartier: Asta nu e (o – avem dubii dacă mergem pe titlul englezesc cu trimitere la Ceci n’est pas une pipe!) propagandă! Aventuri în războiul cu realitatea, de Peter Pomerantsev. Traducere din engleză de Adrian Ciubotaru.