1702. Islanda. Frig și sărăcie. Insula din nordul Europei era stăpânită de danezi. Înfometați și goi islandezii au dat iama în vechile biblioteci. Nu ca să citească. Un flămând și dezbrăcat îi arde de lectură exact atât cât unui cetățean al Republicii Moldova la 2017. Norocul nostru de acum e vremea. Nenorocul islandezilor din 1702 era vremea. Ei au tăbărât în biblioteci ca să fure pergamentele. Pentru haine.
Versurile din cele două exemplare unice din Edda, păstrate de peste 600 de ani, s-au împrăștiat prin toată Islanda. Oamenii purtau versurile pe ei. Pe hainele croite din pergamentele din Edda. Împrăștiate prin toată sărăcia insulei.
Vestea a ajuns la regele danez. Frederick al IV-lea i-a poruncit cărturarului Arni Magnusson să plece pe insulă și să recupereze pergamentele. Magnusson a strâns pe bucăți pergamentele murdare de sudoare, rupte de ustensilele pescărești sau în cazul încăierărilor la beție.
A avut nevoie de zece ani ca sa adune pergament la pergament. Și a refăcut cele două volume de Edda de peste 600 de ani. Au fost puse la păstrare la Copenhaga. Sub strajă.
După 14 ani au fost mistuite în flăcările unui incendiu, care a cuprins Copenhaga.