Dumitru Matcovschi avea un necaz. Dacă era un șlagăr, atunci, numaidecât, versurile erau ale lui Grigore Vieru. Așa credea lumea. Basarabia (Mihai Dolgan),  Cine mi-e drag: Pădure verde, pădure… (Tudor Gheorghe), Mama (Tudor Gheorghe și Catharsis), Toamnele (Mihai Dolgan), Inimă de mamă (Sofia Rotaru), Sărut, femeie, mâna ta (Ion Aldea-Teodorovici), Apără-mă, frunză de tei (Mihai Volontir), Doar femeia (Alexandru Lozanciuc)… Lista poate continua. Și e Matcovschi. Otova. Până la Lacrimă amară cu Gheorghe Țopă sau Să vii cu Nina Crulicovschi.
De aia antologia de versuri, apărută la Cartier, se numește Bucurați-vă.
Compozitor şi interpret: Ion Aldea-Teodorovici
Este interpretat și de Anastasia Lazariuc și formația Catharsis.
„Eu mă grăbesc, tu te grăbeşti, el se grăbeşte,
Îmbătrânesc, îmbătrâneşti, îmbătrâneşte.
Ce am iubit? Ce n-am iubit? Ca în poveste
simplă de tot,
scurtă de tot
viaţa ne este.
Uite-o din nou trece pe drum fata zglobie.
Uite-un băiat floare şi-a pus la pălărie.
Uite un prunc, râde în prag, ai, nazdrăvanul!
Uite-un moşneag, tace-n toiag, alb ca troianul.
Muntele ieri ne-ademenea, astăzi ne doare.
S-a împlinit, nu s-a-mplinit visul cel mare?
Cine sunt eu, cine eşti tu, cine e dânsul?
Noi am ştiut zborul înalt, dorul şi plânsul…
Zilele trec, zilele vin… Ce va rămâne?
Suflet de lut, necunoscut, suflet de pâine?
Toamnele cresc, grijile cresc, viaţa descreşte.
Eu mă grăbesc,
tu te grăbeşti,
el se grăbeşte.
Bucuraţi-vă, prieteni, de prieteni şi de fraţi,
Bucuraţi-vă de-un nume ce vi-i dat ca să-1 purtaţi.
Bucuraţi-vă de-un cântec,
de-un amurg cu flori de tei,
bucuraţi-vă o viaţă
de lumina dragostei…”
Volumul conține o prefață de Andrei Țurcanu. E o ediție îngrijită de Andrei Țurcanu și Em.Galaicu-Păun. Apare în cadrul Anului Matcovschi și este un proiect al Ministerului Culturii.
Al doilea volum conține romanele Toamna porumbeilor albi și Piesă pentru un teatru provincial (Însemnările unui actor).  Probabil, veți fi surprinși: romanele sunt la a doua ediție, prima în grafie latină. Toamna… a apărut în 1979, iar Piesa… în 1988. Pe când eram chirilici.