„Sunt două romane, de fapt, în această carte a lui Gelu Diaconu: un roman despre infernul legionar al anilor '30, avându-l în centru pe Sebastian, cu iubirea lui pentru Leny Caler & prieteniile lui cu Eliade, Camil, Nae etc.; și un roman despre infernul neocomunist al anilor '90, cu o serie de personaje bine trasate și atașante care repetă, în noul context istoric, destinele marilor lor modele interbelice. (Avem chiar și un nou Ladima torturat de o Emilie neocomunistă absolut delicioasă, poate cel mai viu personaj al dublului roman al lui Diaconu.) Istoria se construiește din mitologii noi care le rescriu (uneori mai sofisticat, alteori mai rudimentar) pe cele vechi, așa încât Istoria e, de fapt, întotdeauna o re-istorisire – ăsta e credoul din inima dublă a cărții lui Gelu Diaconu. Nu atât un roman istoric, cât un roman despre Istorie, cartea lui e absolut remarcabilă.” (Radu Vancu)
