Scrieri

„Poet cu o sensibilitate lirică singulară, valorificând cu îndrăzneală (pe filonul expresionismului german și italian, dar și al folclorului românesc), în plină epocă a realismului socialist, tenebrele spiritului și lăsând să se dezvăluie angoase și crize existențiale, prozator ce renunță la rigorile încorsetante ale genului pentru a revela profunde tensiuni interioare, excelent creator de imagini ce transpun în poezie dileme ontologice fundamentale și rafinat mânuitor al structurilor prozodice, Leonard Tuchilatu ar fi putut ajunge cea mai puternică voce a generației șaptezeci din Basarabia și, poate, una dintre cele mai puternice voci ale poeziei române de la sfârșitul secolului al XX-lea. Boala care i-a adus sfârșitul prematur și, apoi, atenția redusă din partea criticilor și istoricilor literari l-au plasat însă într-un con de umbră. La mai bine de cinci decenii de la moarte, ar fi timpul recuperării și al integrării. Literatura română ar avea doar de câștigat.” (Lucia ȚURCANU)